Weekend-ul acesta m-am întâlnit cu bunica paternă la sfințirea fabricii noastre noi.

Bunica va împlini 87 de ani peste 3 luni și recent am avut conștientizarea că, de fapt, ne ascundea dulciurile în timpul vacanței de vară și ni le dădea cu măsură pentru că se gândea la sănătatea noastră, și nu cum credeam noi atunci că ar fi fost rea.

La începutul vacanței în vara '96, am făcut nebunia să-i lăsăm bunicii gestiunea dulciurilor. Eram 5 verișori mici și olecuț frustrați că primeam doar 1-2 biscuiți după fiecare masă. :)) Făceam grevă, dar bunica nu se lăsa înduplecată. Sigur o fi citit articole despre “cum să stabilești limite clare nepoților”, siiiigur! :)))

Așa că în vara ‘97 când ne-am dus în vacanță, le-am zis bunicilor că am venit fără dulciuri. Doar că noi adusesem o plasă imensă pe care am ascuns-o în rola sobei din casa mare. Secretul nostru a rămas bine păstrat pe toată durata șederii acolo.

Într-o seară voiam să mergem doar noi, verișorii, să aducem cele două vaci de la ocol și nu puteam să mergem așa… fără un picnic. :)) Și aici mă refer chiar la biscuiții Picnic. :)) 

Și cum să intrăm în casă să îi luăm din rolă dacă bunica era acolo în mrejele soap-operei Sunset Beach de pe TVR 1? 

Și intru în scenă:

- Mămaie, mămaie! Fugi repede că te strigă tătaia.

Se ridică, îngână ceva de genulcă pierde scena cum Ben îi face nu știu ce lui Meg, și în timpul acesta, pac, bag 2 pachete de biscuiți în cardiganul meu mov. Cardigan mov închis, scurt, cu anchior și năsturei negri mici. Țin minte tot. :))

La ieșire din cameră, mă întâlnesc pe holul lung cu bunica:

- Neculcioaico, tu-ți […]! Grigo mi-a spus “Ce ai, fimeie? Că nu te-am chemat!”, îmi spune ea râzând.

Râd și bag placa asta: 

    - Vreau să devin actriță, nu-i așa că m-am prefăcut bine?

Nu mai țin minte reacția ei și dacă a mai rămas să-mi spună ceva… că oricum era în fugă spre televizorul ei, NEI.

Nu știu ce s-a întâmplat și de ce am luat alte decizii, da’ cred că mi-ar fi plăcut tare mult să devin actriță. Aveam 9 ani și jumătate în vara aceea, și în următorii ani am forjat casetofonul înregistrându-mă împreună cu frate-miu și făcând multe reportaje/emisiuni/interviuri audio.

Dumnezeule, ce era în mintea noastră! Ce idei aveam, de la cele mai drăguțe până la cele mai idioate. 🙈

Mulți dintre noi luăm oarecum în râs generația asta de copii care se filmează pe Tik Tok… da’ să recunoaștem, nici noi nu eram mai breji. :))  

Doar am avut norocul să nu existe internetul din zilele noastre atunci, astfel ne-am salvat din a ne face de rahat în mod public la 10 ani.