Dacă ați citit cartea Frișca, cu siguranță vă amintiți episodul în care mi-au fost luați/furați ochelarii mei preferați. Atunci când am fugit eu după acel cuplu și le-am băgat mâna cu tupeu în rucsac deși nu eram 100% sigură că ei au fost cei care au plecat cu ochelarii mei. Remember?

Ei bine, după acel episod m-am îndrăgostit și mai tare de ei. Trece acel an (2020), vine 2021. Nu se întâmplă mare scofală, decât că mi-i uit pe masă la Podu’ cu lanțuri. Uit de tot de ei și la câteva zile mă sună cumnata mea să îmi spună că un ospătar i-a dat ei ochelarii mei. Mă bucur că mi-a spus de ei că altfel nu știam unde erau și nici că îi pierdusem.

Vine anul 2022, luna iulie. 

Alin îmi împrumută un Land Cruiser să merg la Valea Uzului după mușchi pentru cascadă. Îmi amintește că e soare și că ar fi bine să îmi iau ochelarii. Are el o treabă să îmi amintească mereu să port ochelari de soare. :)) Când vede că nu sunt atât de interesată, mi-i pune în suportul de ochelari de la parasolar din mașină.

Trece ziua și nu îi folosesc, și la final de zi îi înapoiez mașina, uitând să îmi iau ochelarii.

Și de aici începe nebunia. Îi amintesc că nu am luat ochelarii de acolo și să mi-i aducă acasă.

Am încredere în el, pentru că e genul de persoană căreia dacă îi spui ceva, nu uită.

De data asta a uitat. Îi reamintesc la 3-4 zile. Uită iar. 

Încerc să nu fiu cicălitoare, pentru că “femeia cicălitoare” e un trigger pentru amândoi. Așa că mai tac vreo 5 zile. 

• -Alin, nu vreau să te bat la cap, însă ochelarii aceia sunt cei mai importanți ochelari ai mei, te rog să mi-i iei din mașină.
  - Păi mașina a fost vândută. E la Tecuci.
  - Poftiiim?!?
  - Stai să vorbesc cu colegul meu, poate i-a luat el. 

Trec 2 zile.

• - Alin, ai vorbit cu Ovidiu?
  - Ah, am uitat, lasă să treacă weekend-ul. Aflăm luni. 

Îmi vine să-i f** una, dar respir. Aștept să vină luni. 

• - Roxana, am vorbit cu Ovidiu și nu s-a uitat în suportul de ochelari, ceea ce înseamnă că au rămas în mașină.
  - Bun, sună cumpărătorul și spune-i de ochelari și că sunt importanți pentru mine.
  - Poți să îți iei adio de la ei, îți cumpăr eu alții. 
  - Ce? Nu! Îi vreau pe aceia. Îmi vreau ochelarii din Frișca, nu mă interesează alții noi. Dă-mi numărul de telefon că sun eu dacă ție îți este rușine! 
  -Bine, hai că-i trimit un mesaj. 

Vine seara.

• - Alin, ai vorbit?
  - Da.
  - Nu te cred. (deja nu mai aveam încredere în el).
  - Uite mesajele. Mi-a zis că mașina e plecată din țară și revine în 2 săptămâni. Vezi? I-am scris că au valoare sentimentală pentru soție. Mi-a zis că dacă sunt acolo, acolo îi va găsi, nu umblă nimeni. 

Stau cuminte 2 săptămâni. Nimeni nu dă niciun semn. Aproape că trec trei. Seara îi spun lui Alin să mai adreseze o întrebare, dacă a ajuns mașina, dar dimineața nu îi mai amintesc. 

Eram supărată pe Alin că deși am vrut să nu fiu din stereotipul femeii cicălitoare în toată relația, mi-am dat seama că nu mi-a priit să nu fac asta. :))) Probabil dacă stăteam cu gura pe el, nu mai treceam prin acea supărare. Și tot din acest considerent, cred eu că femeia stă cu gura pe bărbat: să prevină un “dezastru”. :)) Poate e asta, poate e altceva. Nu intrăm aici, că e mult de discutat.

Se făcuse 17 august, iar a doua zi urma să plecăm cu mașina în concediu în Grecia. Aș fi avut ce ochelari de soare să îmi iau, dar evident că îi voiam pe aceia. :)) Nu știu cum de mi-a căzut apoi “în mâini”, în acea zi, metoda Sedona (un fel de letting go - detașarea conștientă și eliberarea emoțiilor), și am început să citesc cât mai multe despre ea, încercând să o pun în practică chiar atunci. 

Voiam pur și simplu să scap de emoțiile supărătoare. Nu îmi plăcea că eram ușor supărată pe Alin pentru niște ochelari. Relația cu Alin e mai importantă decât orice lucru material.

Am învățat atunci că există trei modalităţi de abordare a procesului de eliberare a emoțiilor, şi toate conduc la detaşarea instantanee de orice emoţie nedorită, simultan cu dizolvarea oricărei emoţii reprimate în subconştient. Prima modalitate: să renunți conştient la emoţia nedorită. A doua modalitate: să accepți emoţia. A treia modalitate constă în pătrunderea în însăşi inima emoţiei.

Bun, și am făcut un exercițiu răspunzând la câteva întrebări. Le las mai jos ca să te ajute pe viitor. 

Pasul 1: Focalizează-ţi atenţia asupra unei probleme în legătură cu care îţi doreşti să te simţi mai bine: faptul că sunt supărată pe Alin că am pierdut ochelarii. 

Conştientizează ceea ce simţi în momentul de faţă: mă simt frustrată că Alin nu mi-a acordat atunci prioritate în a-i lua din mașină și ochelarii s-au pierdut. 

Pasul 2: Pune-ţi una din următoarele trei întrebări: Mă pot elibera de acest sentiment? Da, mă eliberez! (Mi-am zis :)))

Pot accepta în mod neutru acest sentiment? Da! 

Pot accepta cu bucurie acest sentiment? 

Da, cred că nimic nu e întâmplător! 

Eu am răspuns cu DA la toate pentru că voiam să stopez rapid supărarea, dar atât răspunsul afirmativ cât şi cel negativ sunt la fel de acceptabile. Deci te poţi elibera, de fapt, de o emoţie chiar dacă răspunzi negativ la întrebări. Răspunde la întrebarea pe care ţi-ai pus-o fără să te gândeşti prea mult la ea, fără să despici firul în patru şi fără să intri într-o dezbatere internă legată de consecinţe şi de cum este mai bine să procedezi.

Pasul 3: Întreabă-te “Sunt eu dispus să fac acest lucru?” Dacă răspunsul este negativ sau dacă nu eşti sigur, întreabă-te: „Ce prefer? Să trăiesc acest sentiment sau să mă eliberez de el?” Chiar dacă răspunsul este şi de această dată negativ, continuă cu Pasul 4.

Pasul 4: Pune-ţi următoarea întrebare, la fel de simplă ca şi cele de dinainte: „Când vrei să te eliberezi?”

Practic, aceasta reprezintă o invitaţie să ne eliberăm ACUM. Este posibil ca procesul de eliberare să se declanşeze pe loc şi cu uşurinţă. Eliberarea este o decizie pe care o putem lua oricând dorim, astfel că eu mi-am zis convingător “ACUM!”.

Pasul 5: Repetă paşii precedenţi până când te simţi eliberat de respectivul sentiment. 

Dat fiindcă pierdem foarte mult timp reprimându-ne emoţiile sau opunându-le rezistenţă, în loc să le lăsăm să circule liber prin noi, acceptarea cu bucurie sau într-o stare neutră a unei emoţii este de multe ori suficientă pentru a ne elibera de aceasta. Așa că, deodată nu-mi mai păsa de ochelari, și simțeam asta cu toată inima.

Nu știu dacă au trecut mai mult de 40 de minute de la exercițiu și Alin îmi scrie:

• - Ferma I. 
  - Ce e acolo?
  - Mergem mâine după ochelari. 

Și uite așa ne-am abătut o oră din drumul spre Grecia ca să ajungem la Călărași să luăm ochelarii. După ce am pus mâna pe ei, le-am făcut o poză, așa prăfuiți cum erau, ca să îmi amintesc mereu că eliberarea emoțiilor aduce mereu lucruri bune. 

Dacă facem zilnic așa cu orice tip de emoție, viața ne va oferi următoarele: 

• Schimbări pozitive de comportament şi / sau atitudine
• O stare de bunăstare, de eficacitate şi de bucurie mai mare în timpul activităţilor de zi cu zi
• Comunicaţii mai deschise şi mai eficiente
• O capacitate amplificată de rezolvare a problemelor
• O flexibilitate mai mare
• Mai multă relaxare şi încredere în acţiune
• Diferite realizări
• Diferite finalizări
• Noi începuturi
• Achiziţionarea unor capacităţi şi talente noi
• Amplificarea sentimentelor pozitive
• Reducerea sentimentelor negative
• Amplificarea iubirii faţă de semeni

Metoda Sedona e mult mai mult decât acele întrebări (există cartea “Metoda Sedona” care este destul de voluminoasă), dar chiar și urmărind acei pași am simțit ce urmăream eu fix atunci: detașare conștientă și pace. ❤️

Să-ți fie de folos!