27 ianuarie 2023

Acuși vine Ziua Mamei și ziua mamei. Got it? Vine 8 Martie și la o lună după și ziua mamei mele de naștere. Aș fi putut scrie aceste rânduri atunci, dar există riscul să sară trollii care spun că ne amintim să scriem despre mamele noastre doar de 8 Martie și în restul anului deloc. :))

Uite că mie mi-a venit să scriu despre mama, azi, 27 ianuarie, la ora 05:50 fără nicio însemnătate aparte a zilei. 

Am iubit toată viața mâinile mamei mele. Le consider “acasă”. De când eram mică îmi plăcea să îi iau mâinile în mâinile mele și să le simt căldura și… finețea. Nu știu dacă v-am mai scris pe undeva, însă piele mai fină ca a mamei mele nu am simțit nicăieri și nu o zic la figurat, sau doar că e mama, da’ ea chiar are pielea ca mătasea. ❤ Iar pielea de pe mâini a rămas la fel de fină și cu trecerea timpului. Unghiile ei lungi și îngrijite și forma lor îmi sunt imprimate în minte, pentru că fix așa le avea și când eram eu mică.

Nu și-a schimbat niciodată forma unghiilor, de asta simt că mâinile ei mă duc cu gândul la “acasă”. 

Când aveam 10 ani îi admiram unghiile lungi, tari și frumoase și îmi doream să le am și eu așa când voi fi mare. Și uite că le am. ❤ Roxalia simte și ea nevoia mai mereu să îmi țină mâinile în mâinile ei. Aud zilnic de la ea “dă-mi un pic mâna”. Mi-o strânge câteva secunde și apoi mă lasă să plec. Cred că dăm treaba asta din generație în generație.

Un alt lucru pe care l-am apreciat la mâinile ei este că niciodată nu au fost impregnate cu miros de țigară. Ea nefiind fumătoare, mereu i-au mirosit mâinile frumos, a cremă. 

Și de aici m-a dus acum cu gândul la întrebarea “oare mama de ce nu a fumat?” într-o lume în care șansele sunt cam 50/50 să te apuci de fumat.

Mi-a zis că a încercat și ea pe la cămin, dar nu a fost atrasă de asta… și apoi de aici am început să mă gândesc la motivele la care oamenii începeau să fumeze. Și de aici am avut niște conștientizări și mi s-a descărcat o teorie… cum ar reuși unii oameni să renunțe la fumat. E doar o teorie de ale mele, tre’ să reveniți voi cu un feedback, nu am cum să încerc pe mine. :))

De cele mai multe ori (atenție, nu generalizez, însă și statistica arată că 9 din 10 persoane se apucă de fumat înainte de 18 ani) oamenii începeau să se apuce de fumat când nu erau suficient de maturi (ultima parte a creierului care atinge maturitatea la vârsta de 25 de ani este cortexul prefrontal și este responsabil cu judecata, controlul impulsurilor și cu controlul emoțiilor) și o făceau ori din cauza anturajului și voiau să fie cool, sau să se integreze, sau să pară că fac ceva super interesant, ori să omoare plictiseala, ori crezând că așa scapă de stresul de acasă, ori ca să atragă în mod subconștient atenția părinților absenți, ori că nu aveau încrederea de sine ridicată și țigările îi ajutau în a avea atitudine (persoane care au încrederea atât de scăzută în ei înșiși încât se frământă că la o masă sau prin alte locuri nu știu ce să facă cu mâinile, de exemplu) și lista continuă, majoritatea DIN LIPSA UNEI NEVOI (atenție din nou, nu generalizez). 

Prea puțini sunt aceia care de la prima țigară își spun “vai, ce delicioasă este, mă apuc de fumat pentru că-mi place pur și simplu țigara.” Să fim serioși, și eu m-am prostit fumând pe la petreceri de nșpe zeci de ori, și prima oară am pus țigara în gură incredibil de devreme (merită povestită experiența de atunci), și știu clar că n-avea acel fum înecăcios un gust delicios. Dar am știut apoi că nu am nevoie de acest  viciu ca să-mi satisfacă anumite nevoi, de aceea nu am ajuns fumătoare.

Așa că, dacă vrei să te lași de fumat, întreabă-te serios, du-te deep și fă chunking down, apoi răspunde-ți ție la întrebarea “De ce am simțit să fumez prima oară cu adevărat? Ce m-a determinat să continui?”

Trebuie să pui accent pe primele dăți și nu din ce cauză ai fumat în următorii ani, sau de ce fumezi acum. Intră în mintea ta de la 15-16-17 ani, sau câți ani aveai, și vezi ce nevoi îți lipseau, ce era în sufletul tău.

Și dacă răspunsul este lipsa unei nevoi pe care o aveai atunci, fă o meditație, lucrează cu tine cel de atunci, revizuiește/înlocuiește/asigură că acum ai acea nevoie îndeplinită și o să vezi că această introspecție și conștientizare te poate face să dai deoparte țigările. Iar voința ca resursă… crede-mă, toți o avem! Doar că reușim mai mult sau mai puțin să o accesăm. Deci nu da vina că nu ai voință, doar lucrează cu tine… cel din tinerețe. Succes! 

Și apropo! În generația asta, ai ce să faci cu mâinile când stai la masă… stai pe telefon. :)) Însă, ești cel mai “șmecher din parcare” dacă, de exemplu, atunci când ești la o masă de pe terasă, și nu stai nonșalant cu o țigară în mână să îți ofere ea atitudine și plăcere, și nici nu stai cu telefonul în mână să îți ofere “carapace”/protecție, CI pur și simplu ai o atitudine încrezătoare fără să ții nimic în mâini, deoarece simpla ta prezență îți oferă plăcere și încredere. Poți sta așa tu singur cu tine? 

Ei bine, asta am apreciat mereu la mama și la mâinile ei superbe, încrederea pe care a avut-o și o are în ea. I-am observat în tot acest timp gesturile ei la evenimente, și e persoana care își ține mâinile cu o eleganță de nedescris… fără țigări, fără telefoane… doar ea și atitudinea ei. ❤