Într-o eră în care oamenii nu mai au chef să citească texte lungi și într-o eră în care oricum multe sunt scrise cu AI, luați de aici ceva ce v-am obișnuit încă din 2007, de la primul meu blog: un text lung, dar valoros, mai ales dacă îi poți vedea esența.

The one with încrederea de sine, priviri aparte & co.

Obișnuiesc să complimentez femeile și dacă observ o calitate foarte definită la ele, chiar țin morțiș să o cimentez în fața acelei femei: “Ești conștientă că ai [insert calitate here], da?”

Asta ca să mă asigur că știe de acea calitate, și dacă nu știe, să fie o cărămidă în fundația încrederii ei de sine.

Și eu am mai primit complimente sub forma aceasta, dar cel mai mult erau sub altă formă de întrebare. Și chiar des au fost curiozitățile acestea: Tu când ai început să te iubești? Tu cum ți-ai crescut încrederea în tine? Tu când ai conștientizat că…? 

Asta cu conștientizarea am primit-o și de la Alin acum vreo 1000 de ani (1000 de ani = începutul relației). “Tu de la ce vârstă ai conștientizat că X* al tău e un atu?” Am dezgropat morții și am găsit răspunsul, pentru că în mare am fost atentă la mine în viața asta și la conștientizările pe care le-am avut. De asta și țin minte multe amintiri de la 3 ani.

X = parte fizică.

Întorcându-mă de la curiozitatea lui Alin la cea a femeilor, în viața asta am primit de sute de ori mai multe complimente de la femei decât de la bărbați și interesant cum pentru noi contează mai mult. Căci acolo nu sunt anumite interese. Sunt, dar mai rar.

O să iau ca exemplu pentru această postare un anumit compliment.

De prin 2019 de când am început să vorbesc la story, să cresc organic și să fiu mai expusă, au crescut complimentele pentru privirea mea. Nu pentru ochi (eram deja obișnuită de complimentatul culorii lor încă de mică), ci pentru privire. Că e mai aparte, că e pătrunzătoare, că le străfulgeră etc.

Asta cu străfulgeratul am pățit-o și eu. Și dacă aș răspunde la întrebarea “Tu când ai conștientizat că ai privirea mai aparte?”, aș ști exact ce să răspund. Aveam 18 ani, părul prins în coc dezordonat, îmbrăcată într-un sacou negru din satin (moda anului 2005) și dansam Lambada într-o mașină. Trăiam momentul. La un moment dat mă întorc spre persoanele care stăteau în față, și fără să vreau am țintit cu privirea obiectivul camerei video ținută în mână de pasagerul din dreapta. Am văzut la puțin timp filmulețul, și privirea mea de acolo când mă întorceam spre camera video m-a străfulgerat. Nu știam că-s filmată. Era totul natural. Și într-o clipită, prin acea privire, m-am dus până în adâncul sufletului meu. Mă îndrăgostisem de mine, de ce văzusem. În acel moment am pus o cărămidă destul de considerabilă încrederii de sine. 

Am povestit toate acestea până aici ca să vedeți importanța cunoașterii de sine. Știu că e doar un exemplu minor, dar dacă nu te cunoști bine, nu ai cum să te iubești, să ai încredere în tine. Fii în stare de prezență și urmărește-te. Surprinde-te în oglinzi, în filmări… cum ești tu? Ce postură ai? Ce voce ai? Cum gesticulezi? Ce grimase faci? Cum pășești? Cum zâmbești? Cum privești? Care este atitudinea ta? Îți plac toate acestea? Vrei să schimbi ceva? Este necesar să schimbi ceva ca să te iubești? Dacă da, schimbă. Dacă nu poți schimba, acceptă. Știi cum poți accepta? Urmărindu-te iar și iar, până te obișnuiești, până îți ești dragă fix așa cum ești. 

Mergând pe analogia cu cărămizile, așa cum faci o fundație, cum pui cărămidă cu cărămidă, așa să faci și cu gândurile, gând cu gând despre tine. Și repet, nu ai cum să îți crești încrederea în tine dacă nu ești conectată la tine, dacă nu ești în stare de prezență, dacă nu te urmărești, dacă nu ești atentă la tine.

Fix așa crește iubirea și dintre doi oameni. Ea se dezvoltă pe zi ce trece când cei doi se cunosc și se descoperă. Mai trece o săptămână, mai găsesc ceva fain unul la celălalt care să le facă inima să tremure. Sau să îi străfulgere. :)) Îmi tot vine să folosesc acest cuvânt, căci a pățit-o și Alin la mai puțin de 2 luni de relație. Tot cu privirea mea. S-a repetat momentul de la 18 ani, dar fără coc, ci cu părul foarte lung și desprins, fără sacou din satin și fără Lambada într-o mașină, dar într-un moment de neprețuit, căci atunci, prin felul în care m-am întors spre el și l-am privit, a pus cea mai rezistentă cărămidă din prima tură de cărămizi din fundația relației noastre. A fost momentul în care a simțit că se îndrăgostește și mai mult de mine.