🧶 Ies de la pilates și dau o fugă pân’ la Mega. 

Iau ce-mi este necesar și mă pun la coadă. La câteva secunde după, îmi dau seama că se așează cineva în spatele meu.

Nici bine nu stă, că dă un telefon:

- Gata, făi!

Acel “făi” mi-a atras atenția.

- Am exterminat-o pe R. din viața lui V. (și râde zgomotos). Am băgat de-a minciuni despre ea de n-o s-o mai caute în veci pe spurcata aia. Ai cale bătută, fata mea!

Au mai urmat câteva discuții pe care nu le mai redau, dar cert este că femeia aceasta (și nu doar că am prejudecăți din cauza limbajului de mahala care a urmat) e omul-omidă, apropo de ultima postare cu citat de pe Instagram. Și zic că nu are legătură cu prejudecățile pe care le am în legătură cu acest tip de persoană, pentru că am întâlnit mulți oameni-omidă, chiar și cu IQ ridicat, având poziții înalte în companii. Dar le lipsea inteligența emoțională (EQ), și când aceasta lipsește, evoluția este mult mai înceată. Unele persoane cu IQ ridicat pot avea dificultăți în a naviga relațiile interpersonale dacă le lipsește empatia și abilitatea de a înțelege emoțiile celorlalți. Putem numi oameni-omidă persoanele (indiferent de statul social și IQ) care fac rău, care defăimează (așa cum făcea și domnișoara care a dat telefonul), care inventează povești despre alții ca să le fie lor mai bine (sau persoanelor dragi)… și ajungem la concluzia lui Zig Ziglar: “Ce ai obținut prin atingerea obiectivelor tale este mai puțin important decât ceea ce ai devenit prin atingerea obiectivelor tale.” 

Da, femeia asta a obținut undă verde pentru prietena ei, dar ea, însăși, cum a devenit? 

“Rumeg-o pă asta, fata mea!” 😅