Cinque Terre sau cum am făcut noi 15 GB de poze în 7 zile.

1500 de poze făcute cu noul Lumix DMC-LX100, 1200 făcute cu Iphone6+ și 450 de poze făcute cu GoPro-ul, iar cele de pe Samsung nici nu am apucat să le descarc pe laptop.

Ca niciodată voi pune aproximativ 125 de poze într-o singură postare. A fost un pic obositor să aleg din 3000 și ceva de poze, sper că am ales corect, astfel încât să puteți avea o viziune bună asupra acestei coaste. Dacă ați ajuns la această postare de pe Google înseamnă că v-ar placea să vizitați o parte din Riviera Italiană, iar eu voi veni în ajutorul vostru, să vă fie mai ușor să alegeți ce merită a fi vizitat mai mult.

În postare nu vă voi da tips-uri doar despre Cinque Terre, ci și despre celelalte orașe/porturi din preajmă pe care am reușit să le vizităm: Portofino, La Spezia, Levanto, Santa Margherita, Portovenere (+3 Isole), Pisa.

Sfatul meu: Duceți-vă fără regret! Este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pământ. Sunt 5 așezări pitorești (mai departe le voi denumi "sate") la 2-3 km distanță unul față de celălalt, cocoțate frumos pe un munte, dar cu marea Ligurică la picioare (daca nu ați auzit că satele au picioare, auziți acum). Au case înaltuțe pastel colorate, având geamuri dreptunghiulare, au ulițe înguste și golfuri cu apă cristalină. Peisajele arhaice și clădirile decolorate de trecerea timpului te vor face să te simți ca într-un basm. Uite cam așa arată căsuțele:

Satul de mai sus se numește Manarola și este cel mai arătos sat din exterior.

Cel mai bine e să scriu această postare cu liniuțe pentru fiecare orășel/sat în parte, ca să rămâneți cu informații concrete și să nu vă încurcați. Cu siguranță nu o să rezist să nu povestesc și lucruri irelevante, dar dacă e plictisitor uitați-va doar pe poze. Să nu spuneți că nu v-am avertizat. :))

Dar până atunci să vă zic cum am ajuns in Cinque Terre. (Puteți citi următorul fragment, ăsta nu e plicitisitor... plus că vă va ajuta.)

Am luat avionul din București, am făcut escală la Roma, apoi am ajuns în Pisa. Cum ieși din aeroportul din Pisa dai direct într-o stație de autobuz. Iei autobuzul și te duce cam în 8 minute la Gara Centrală Pisa. De acolo iei trenul catre unul dintre satele din Cinque Terre (durează încă o oră). Autobuzele care merg la gară vin o dată la 10 minute, dar trenul către Cinque Terre merge doar de câteva ori pe zi, deci cel mai bine uitați-vă pe orar înainte să luați biletele de avion, pentru a reuși să le puneți cap la cap pe toate fără să așteptați mai mult de 2 ore prin stații. Noi ne-am cumpărat biletele de tren 'Gara Centrală Pisa - Monterosso' cu câteva săptămâni înainte de concediu, și le-am prins cam pe ultimele. Deci este important să le cumpărați din timp.

Cele 5 așezări sunt bine racordate la transportul de cale ferată, astfel în fiecare sat există gară, iar trenurile vin o dată la 5 minute. Isi respecta programul, prea mult in gara nu o sa stati... si nici in tren, faceti pana la cel mai apropiat sat 3-4 minute. O calatorie costa 4 euro, iar daca va luati pentru o zi intreaga costa 12 euro. Mare atentie, sa va compostati mereu biletele.

Daca doriti sa faceti hiking intre un sat si altul, trebuie sa platiti drumul si costa 7 euro. Unele sunt inchise, din cauza caderilor de pietre de pe stanci.

Si acum sa incep sa scriu despre fiecare in parte. Nu voi scrie in ordinea in care le-am vizitat.

Riomaggiore

• Este primul sat (daca incepi numerotarea de jos) dintre cele 5.
• Nu are plajă cu nisip, dar poti sta la soare pe stânci, sau pe plaja cu pietre mari.

• Singurul în care poți sări de pe stânci în apă. Apa e albastră ca-ntr-o lagună și ți se face imediat poftă și iti doresti să intri în ea.

• Cel mai viu colorate case aici le găsiți.

• Există din 1797.
• Noi am fost in prima saptamana din septembrie si am prins apa rece. Dar decat sa mergeti in timpul verii si sa prindeti extra full peste tot, mai bine va caliti un pic. :))

Manarola

• Al doilea sat, privind din sud.
• Cel mai arătos la exterior. Casele sunt deschise la culoare.

• Este cel mai vechi dintre cele 5. Biserica San Lorenzo datează din 1338.
• Între Manarola și Riomaggiore există un traseu faimos plin de lacăte și peisaje de vis. Se numește Via dell'Amore. Noi l-am făcut parțial, am mers până unde era închis. Am prins un super apus fix pe el.

• Ai ieșire la mare, dar plajă poți face tot pe stânci.
• Recomand să mănânci la "Il Porticciolo". Mâncarea e foarte bună și vine extrem de repede. Cred că la noi a venit primul fel în 7 minute.

Corniglia

• Este satul din mijloc, nr.3.
• Nu are deloc iesire la mare, pentru ca este situat la 100 de metri deasupra apei.
• Este frumușel, dar cel mai sărăcuț dintre cele 5.

• De evitat cazarea aici.
• Gara e la super departare fata de centru, si ai de ales: ori mergi pe drumul asfaltat vreo 15 minute, ori iti rupi gatul cu trolerele pe 382 de scari din caramida in spirala asezate pe 33 de nivele pana ajungi in centru (Lardarina se numeste acest traseu). Noi abia mai rezistam, si nu aveam niciun bagaj cu noi, caci eram in vizita pe acolo. Am luat-o pe scari fara sa stim ce ne asteapta, dar oricum nu am regretat nimic, caci ne doream ca in fiecare zi sa facem ceva mai "extrem" (vorba vine) :)). Am prins si super căldura de la ora 12 ziua, daca nu aveam apa la noi o incurcam. Mereu, dar mereu sa aveti apa la voi! Cand am ajuns in varf respiram ca dupa o sedinta intensa de cardio.

• Am hotarat sa ne intoarcem pe strada, aveam pe o parte si alta culturi de vita de vie, si astfel l-am putut ruga pe Alin sa intre intr-o vie sa imi ia o boaba de strugure. Am vrut neaparat sa bifez chestia asta, sa gust dintr-un strugure din renumitele vii din Cinque Terre. Ei se ocupa cu productia de vin si cu pescaritul. Si fac multi bani si din turism. Atat... dar se descurca foarte bine.

• Doar daca mergi cu barca la cativa metri departare ii observi frumusetea din exterior, altfel daca esti in Corniglia nu-ti poti da seama ca si acest sat are case colorate cocotate pe munte.

Vernazza

• Satul nr. 4.
• Se spune ca ar fi cel mai bogat sat.

• Are si un castel. Castelul Doria a fost facut in secolul 15, iar turnul sau servea pentru a proteja satul de pirati.

• Are propriul port.

• Plajă faci tot pe stânci.
• Are 12 km patrati.

Monterosso al Mare

• Singurul sat cu plaje imense de nisip. Nisipul nu e chiar fin, dar dupa ce mergi in celelalte sate sa le vezi "plajele" nu mai ai pretentii.

• În Monterosso am fost noi cazati, la hotelul Baia. Am prins ultima camera pe booking, o camera tripla (asta cu cateva luni bune inainte). Hotelul e fix pe plaja, in zona Fegina.
• Zona Fegina are cele mai multe plaje si e cea mai intinsa zona din Cinque Terre. In celelalte sate nu mergi niciodata drept, ori urci, ori cobori.

• Monterosso e ultima statiune din Cinque Terre si cea mai mare.

• Nu regret ca am ales sa fim cazati aici. Dupa ce mergeam in jur de 15-20 km zilnic prin "vecini", era o binecuvantare cand ieseam seara la plimbare sa mergem pe drum drept, pe faleza. A, e si singurul sat cu faleza.

• A nu se rata: Gigantul si Statuia lui San Francesco d'Assisi.

• Gigantul de 14 metri tinea o scoica imensa in maini, si a fost creata pentru a fi puse pe ea terasa si ringul de dans ce apartinea Vilei Pastine. Dar in Al Doilea Razboi Mondial a fost bombardat, Gigantul pierdandu-si mainile si o bucata mare de scoica.

• Exista 2 stanci imense care stau in mare si mi-au adus aminte de Thailanda.

• Monterosso este localizat in centrul unui mic golf.

• Zona Fegina si zona centrului istoric este despartita de un tunel de cativa zeci de metri.

• Este singurul sat in care poti veni cu masina. Ai loc pe mai multe strazi sa mergi (fata de unele sate in care nici nu ai voie sa intri cu masina din cauza ca totul e prea ingust), si mai exista si o parcare foarte mare la 50 de metri de statuia Gigantului.
• Are si un castel, dar a mai ramas putin din el, si se afla intre centrul vechi si centrul nou (Fegina).

• Recomand sa mancati macar o data la Da Eraldo si la Ciak.

• Am prins si sarbatoarea Madonnei di Fegina, pe 8 septembrie, si a fost sarbatorita cu muuulte lumini. Plaja si strazile erau pline de gulgute aprinse, iar alte sute de gulgute au fost lansate pe mare, fix ca-n Rapunzel, numai ca nu erau lampioane si nu erau pe cer. :))

• In fiecare seara parea ca se sarbatoreste ceva, in unele seri umblau fanfare si majorete imbracate stralucitor, in altele oamenii care aveau terase puneau muzica spaniola disco si se lasa cu dans in strada.

Restaurantul de lângă hotelul nostru, La Cantina di Miky (aici am intampinat si singurul român):

Salată de ton à la "Da Eraldo":

În această biserică veche am reușit să aprindem lumânări... electrice. :))

Drumul dintre Monterosso si Vernazza.

Daca ajungi in Cinque Terre, fă macar un drum intre 2 sate. Trebuie neaparat sa vezi marea de la 350 m inaltime. Noi am mers pe jos mai intai pe drumul dintre Santa Margherita si Portofino, si pentru ca ne-a placut, desi am mers 3 ore si la un moment dat eram rupti de oboseala, ne-am dorit mult sa facem si drumul dintre Monterosso si Vernazza. Auzisem ca dureaza cam 2 ore si un pic, noua ne-a luat o ora si jumatate... asta pentru ca ne-am oprit sa facem putine poze.

Cu o seara inainte ne facusem noi un plan, stiam ca va fi Sf Maria (la noi in Romania, caci la ei se numeste Madonna di Fegina), si am vrut sa ne incepem ziua vazand rasaritul la 6:53, inainte de a pleca pe jos spre Vernazza. Ne-am trezit la 6:30, ne-am imbracat repede, am coborat din hotel si la 6:40 eram deja pe plaja. Singurii. Ne punem pe un sezlong, ne luam in brate ca să nu dârdâim de frig și așteptăm să se petreacă minunea uitându-ne spre mare. Se face 6:53, nimic. Se face 7:00, nimic. Ma uit la muntele din stanga noastra si vad ca e luminat mai tare intr-o parte. Ne-am prins ca in Cinque Terre nu se poate vedea rasaritul soarelui din niciun sat, pentru ca el iese din munte si nu din mare, si ne-am intors in camera sa ne pregatim de micul dejun. Si cum ne pregateam noi asa de micul dejun cu ochii mici si somnorosi... ne-am trezit la 9 si un pic. :)) M-am ridicat repede din pat, ma simteam vinovata ca se facuse atat de tarziu (eram obisnuiti sa ne trezim mereu mult mai devreme ca sa pornim la noi aventuri) si aveam atat de multe planuri de dus la capat in acea zi, dar mi-am revenit repede cand mi-am dat seama care-s beneficiile cand calatoresti in 2. Faci ce vrei, cand vrei, nu incurci pe nimeni.

:)) Răsăritul (atât vă pot oferi):

Luat micul dejun, iar la 09:45 eram deja la inceputul drumului pretios. Am platit fiecare cate 7 euro, si-am pornit la drum.

La inceput urci foarte multe trepte asimetrice formate din pietre mărișoare si stanci, dupa care mergi si pe drum drept printr-o pădurice (dar având mai mereu prăpastii in dreapta noastra). La un moment dat dai de un izvoras care țâșnește fix in drum, si mergi prin apa cativa zeci de metri. Bine, daca nu esti fraier sa mergi prin apa, poti merge si pe marginea drumului... de 10 cm. :)) Eu am reusit. Noroc de sandalutele mele care m-au facut sa ma strecor ca o gazela printre "firicelele" de apa. Tare mult mi-am laudat sandalele. Mergeam ce mergeam si ma mai opream sa le laud. :)) Le am din 2011 de cand a fost tatal meu in vizita in Ierusalim, si ne-a cumparat mie si mamei vreo 10 perechi (diverse modele) de sandale din piele de camila. Atunci mi se pareau rigide si nu prea se pupau cu moda din 2011. Asa ca le-am dus la mama in pantofarul de la subsol, si au ramas acolo pana anul asta cand mi-am amintit de ele. Le-am probat pe toate si m-am intors acasa cu 4 perechi. Dar din toate, perechea de sandale cu catarama m-a facut sa ma simt cel mai bine. Le-am luat cu mine in Cinque Terre si ma bucur de decizia luata! Drumul dintre Santa Margherita si Portofino, si drumul dintre Monterosso si Vernazza cu ele le-am facut si le declar mult mai bune decat niste ghete speciale pentru hiking. Ei bine, nici chiar asa, dar mi-a placut ca nu m-am incalzit deloc in ele. :)) La sfarsitul drumului eram plina de praf pe degete, dar ce mai conta?! :)) Anyway, nu tre' sa ai neaparat cămila la tine, dar sa ai niste incaltari foarte bune, da? Ca sa te plangi doar de caldura si de efort, nu si ca te dor degetele de la picioare. :))

Pe acest drum veti da si de "Cat village". Sunt cateva casute mici pentru 4 pisici (Pettorina, Rossetta, Vecchietta, si Vagabonda). Au si o punga mare de mancare pentru ele. Pe o pancarda micuta de acolo scria: "Va rugam mangaiati pisicile si dați-le mancare din pungă doar dimineata, căci la pranz din cauza soarelui puternic se va strica mancarea si o sa le doara burtica". :)) Oamenii faceau popas aici, isi mancau pachetelul si restul de mancare il lasau la pisici.

Levanto

Incepusem o zi cu Levanto. Am luat trenul din Monterosso, urmatoarea statie catre nord fiind chiar Levanto. Face parte tot din Parcul National  Cinque Terre, dar este oras, nu are legatura cu cele 5 sate.

Ne-am plimbat un pic pe plaja, pe faleza, am admirat pinii extraordinar de frumosi, am baut un caffe latte la o tereasa care era cocotata deasupra plajei apoi am mers spre centru.

Ne-am plimbat pe stradute, am ajuns in Piazza Cavour, apoi am luat-o usor catre gara.

Raportat la tot ce am vazut inainte, Levanto nu mi s-a parut cine stie ce. Este frumos, nu zic ca nu, dar nu m-a impresionat.

Pornim catre Santa Margherita Ligure cu trenul.

Ajungem in cateva minute, iesim din gara, si printre cateva crengute de pin se poate observa cat de frumoasa este statiunea.  Pierdem vreo 10 minute incercand sa inchiriem niste biciclete de strada, nu reusim, apoi o luam la pas prin Santa Margherita. Pe departe e cel mai luxos si spectaculos orasel din Riviera Italiana. Mi-a placut enorm de mult aici.

[caption id="attachment_5440" align="alignnone" width="900"] Chiesa di San Giacomo di Corte[/caption]

Cum nu exista gara in Portofino, am inceput sa mergem pe jos catre el. Am facut 3 ore (luând in calcul pornirea de la gară, inclusiv cu pierdea timpului pe acolo), dar asta cu mai multe opriri pentru poze si abateri de la drum pentru a descoperi mult mai multe minunatii. O parte de timp am mers pe strada (si am avut totul timpul marea in stanga noastra, la un nivel mai jos), iar o parte pe o carare prin padure. Cu cat ne apropiam de Portofino peisajele deveneau si mai mirifice.

Traseul pe care l-am facut, de la semnele galbene din dreapta la semnele din stanga:

În drum spre Portofino:

Portofino

Mi-a placut mult aici, poate si datorita faptului ca am trecut printr-o aventura si m-a incantat tare acest lucru. Este micut, dar cochet, cu cateva yachturi si casute pastel care se oglindesc in apa din port... si faptul ca am ajuns acolo cand era o lumina buna si calda, l-a pus in evidenta mult mai mult.

In Portofino am incercat pizza (nu am ramas impresionata, nici aici, nici in alta parte) si o inghetata buna de la Gipo. Eram atat de obositi incat nu am mai urcat la castel, plus ca trebuia sa ne intoarcem in timp util sa prindem trenul de la ora 16 din Santa Margherita.

La intoarcere am hotarat sa luam autobuzul, statiile se gaseau la fiecare 300 de metri (cu aproximatie... zic si eu). Si cand ne-am dus spre Portofino voiam sa luam un autobuz pentru ca obosisem de atata mers, dar 82-ul (cam singurul care trece des) nu oprea deloc in statie. Dar la intoarcere, oboseala ne-a impins sa fim mai atenti si sa citim ce scria pe placutele din statie, si cu italiana pe care o stiam noi, ne-am prins ca scria ceva de genul "opreste doar la cerere". Si nu era de ajuns doar sa te afli in statie ci si sa faci cu mana. Pe placuta erau trecute si orele in care ajungea autobuzul.

Cand am ajuns la prima statie, urmatoarea ora a venirii autobuzului era la 20 de minute de asteptare, asa ca ne-am hotarat sa mergem repede la urmatoarea statie ca sa nu pierdem timp neavansand. Ne-am dat seama ca mai dureaza... si am mai mers inca o statie. Acolo am ajuns fix cu 5 minute inainte sa ajunga. Am reusit sa il luam, asta dupa ce am inceput sa țopăi si sa fac din maini cand l-am vazut ca vine. Am reactionat de parca viata mea depindea de autobuzul ala. :)))

Spre seara am aflat de la un prieten ca fix in momentul in care eram noi in Portofino era acolo si Kourtney Kardashian. Ii spun lui Alin, si imi zice ca observat o tipa micuta care parea a fi o celebritate, caci toata lumea ii facea poze, si chiar am trecut pe langa ea. :)) Eu nu am observat-o pentru ca nu sunt deloc la curent cu ele si nu le stiu fețele, cu exceptia lui Kim, care vrand nevrand tot tre' sa ii vad moaca pe undeva. :))

La Spezia

A fost orasul pe care l-am vizitat in prima zi in care ne-am trezit in Monterosso, si asta pentru ca ne-am dat seama ca minunatul nostru card SD-XC II de 1000x, 64GB si 150mb/s a fost uitat in laptopul de acasa. In Monterosso gasisem un card SD de 16 GB, dar nu facea in niciun caz fata pentru Lumix-ul nostru. Si uite asa am inceput sa vizitam stradutele din La Spezia in cautatea unui card mai bunicel. Am dat de un magazin Kodak, am luat un SD-HC I de 32 Gb, 200x si 30mb/s, ceea ce ne-a cam dat uneori batai de cap... dar am fost bucuroasa ca l-am gasit si pe asta. Dupa ce am pus cardul in aparat ne-am indreptat spre port si catre un castel, pe care l-am si vizitat. In port am vazut multe nave militare enorm de mari, dar si cele mai mari si luxoase yachturi pe care le-am vazut in viata mea. Dupa ce mi-am ales eu un yacht, si Alin un yacht... ne-am intors in Riomaggiore cu trenul. :))

[caption id="attachment_5484" align="alignnone" width="900"] As fi putut muta masa aia ca sa iasa poza misto... as fi putut...[/caption]

Croaziera Cinque Terre

Ne-am dorit sa vedem toate cele 5 sate de la departare si am hotarat sa mergem cu un ferryboat pana in Portovenere. Dupa ce am vizitat portul 2 ore, am luat un alt ferryboat si am vizitat 3 insule din apropiere. Ne-am intors din nou in Portovenere si am luat ferryboat-ul care te intorcea acasa.

Portovenere

Frumos tare. Se imbinau casutele pitoresti cu cetatile fortarete care stau pe stanci cocotate (am folosit de prea multe ori cuvantul asta, stiu). Am incercat si aici pizza, si mi-am dat seama ca ei nu sunt facuti pentru asta. De aceea multe restaurante au anunturi puse la intrare: "Vrem sa doboram stereotipul ca in Italia se gateste pizza si bruschete in orice restaurant. Noi nu facem asta... In schimb facem cele mai bune paste!" Si intr-adevar au dreptate, pastele sunt nemaipomenite! Majoritatea nu se complica sa gateasca pizza pentru ca stiu ca nu vor avea succes. :))

3 Isole

Detalii mici - Cinque Terre

• Micul dejun la ei este sub forma de bufet suedez, nu este foarte copios, dar totul este extrem de bun si proaspat. Noi am avut parte in fiecare dimineata de urmatoarele: croissante cu unt si croissante cu gem, prosciutto crudo, cascaval, oua fierte, struguri, nectarine, chifle, cereale, iaurturi, lapte, cafea si niste briosele impachetate. Avand inspiratie de la PAUL, imi faceam zilnic sandwich dintr-un croissant cu unt, cascaval, sunca si struguri... si pe bune ca nu ma saturasem sa mananc acelasi lucru zilnic, era chiar delicios. Mancam in fiecare dimineata cam 2 croissante cu unt (inclusiv cel facut sandwich) si 2 croissante cu gem. Hai ca nu e mult, alea cu gem erau chiar mici. Si ce daca mai mancam 2-3 inghetate pe zi?!? :)) Cand am ajuns acasa, surprinzator, am avut acelasi numar de kg pe cantar. Noroc ca am ars mai multe calorii decat consumam. :))
• O sa observati ca sunt multi oameni care stau la coada ca sa manance la o terasa. De obicei se asteapta la cele mai bune restaurante. Am stat si noi o data o ora in picioare sa reusim sa mancam pentru a doua oara la cel mai bun restaurant din Monterosso, potrivit tripadvisor: Da Eraldo (sau cum zicea mereu Alin, El Dorado :)))
• Mesele sunt asezate doua cate doua. Adica, daca sunteti doi, o sa stati neaparat langa altii doi. :)) Atat de aproape, incat poti imprumuta oliviera de la ei, sau le poti gusta mancarea.
• 80% din timpul pe care il petreceti in tren veti merge prin tuneluri facute in munte. Cand nu esti in munte, vezi pe geam marea.

• Ca sa va faceti in mare o parere despre costuri: Sezlongurile trebuiau platite chiar daca hotelul tau avea plaja privata. 2 sezlonguri si o umbrela: 15 euro. Magnetii erau de la 4 euro in sus. Pastele erau intre 14-25 euro.  In nota de plata o sa gasiti de obicei 3-4 euro in plus, asta insemnand servirea. Biletele de autobuz erau 4 euro de persoana dus. Daca paraseai Cinque Terre, si voiai sa ajungi la un oras din apropiere costau in jur de 7-8 euro.

Pisa

Dupa tot concediul, la intoarcere, am ajuns la 11 a.m. in Pisa (cu tren direct din Monterosso, dar cu bilet luat din timp din Romania), si pentru ca avionul il aveam tocmai la 7 seara, ne-am gandit sa lasam bagajele in gara (10 euro de bagaj pe zi) si sa mergem sa vizitam Pisa.

Frumos celebrul turn inclinat (Campanila), frumoase Baptisteriul si Domul, dar nu m-am simtit bine prea tare pe acolo. Pentru prima oara cand nu m-am simtit confortabil in agitatie si aglomeratie. De obicei imi place, dar acum ceva lipsea, nu ma simteam in largul meu. Era atat de mare zumzaiala acolo incat nu ma puteam bucura in liniste de arhitectura celor 3  "miracole". Genul asta de aglomeratie mi-ar placea sa il simt pe strazile din New York, sau cand e noapte oriunde in lume.

Preturile sunt mult mai mici ca in Cinque Terre... gasesti magneti si cu 1 euro (la gara), iti dai seama? :))

Privind in urma toate cele 7 zile pot spune ca a fost o vacanta de vis. Nu cred ca voi gasi cuvintele potrivite pentru a reda tot ce am trait acolo. M-am simtit rasfatata, iubita, m-am distrat, am taiat lucruri din lista "to do in this life", am gasit cuvantul din italiana care sa cuprinda tot ce inseamna relatia noastra si pe noi doi (si de atunci ne "obligam" sa il folosim zilnic strecurandu-l in propozitii pentru a nu uita ce am trait acolo), m-am bucurat de tot ce mi-a oferit Cinque Terre prin servicii si mai ales prin peisaje, incepeam dimineata si incheiam seara cu melodia lui Dean Martin, "That's amore". A fost cu adevarat un concediu de nota 10, si il pot adauga lejer la "Top 3 sejururi perfecte".

Mai multe fotografii puteți vedea pe contul meu de Instagram: @roxalee.