Update - 21.11.2015 - After Swimathon Bacău.

Am reușit! Toți am reușit!

Lucrul acesta nu îl puteam vedea posibil în totalitate cu o zi înainte de eveniment. De dimineață până la 7 seara am avut încontinuu febră mare, gâtul inflamat, frisoane, eram slăbită și nu puteam sta deloc în picioare. Luasem primul antibiotic și alte medicamente la ora 14, dar la ora 19 termometrul arăta că am 40 grade temperatură. Toată ziua am stat în pat și am avut vreo 5-6 episoade de somn.

Chit că eram super slabită nu mi-am pierdut speranța, știam că trebuie să fac tot posibilul sa înot a doua zi, așa că am chemat acasă o doamnă doctor dragă mie, mi-a făcut 2 perfuzii și dupa o oră deja mă simțeam mai bine.

Am mai făcut încă 2 perfuzii a doua zi, iar la 3 ore după ele eram deja pe baricade la Swimathon.

Așa cum eram, hrănita doar prin venă (și un pic de supă cremă pe la prânz), cu energie în corp doar 40%... am înotat! Nu am fost la fel de rezistentă ca la antrenament, dar m-am descurcat având în vedere starea în care ma aflam. A trebuit să combin 2 stiluri la o tură, ceea ce nu mi-am dorit, dar eram împăcată că am făcut turele complete... chiar dacă una nu mi s-a luat în calcul (dintr-o neatenție de a mea).

Le mulțumesc celor apropiați mie care au venit și m-au susținut (rude, prieteni, bloggerițele din Bacău), dar și celor care nu au reușit să vină și totuși au trimis donații. Tatălui meu care m-a certat cu 10 minute înainte de a ajunge la bazin, spunându-mi că sănătatea mea e mai presus de orice, și daca voi înota, va rupe orice legătură cu mine... și cu toate acestea a apărut după jumătate de oră de la începerea evenimentului, pentru a mă susține. Fratelui meu care m-a încurajat spunându-mi (dupa ce i-am povestit discuția cu tatăl nostru): "Roxana, ești majoră și faci ce vrei! Dacă tu îți dorești să înoți și crezi că poți face asta în starea în care ești, fă-o!". Doctoriței mele care l-a resunat pe tata pentru a "înfrumuseța" complicațiile pe care le-aș putea face dacă înot. Roxaliei care mă aplauda și țopăia de pe margine, strigând "Hai, mami! Hai, mami!". Mamei mele care a stăpânit-o pe Roxalia când a vrut să se dezbrace și să intre în apă să înoate cu mine. Iubitului meu care a stat încă două ore alături de mine la bazin, doar pentru a aștepta să mi se închidă în totalitate porii pentru a ieși afară. Otiliei pentru că a fost un lider implicat și a pus suflet pentru cauză. Și mai ales îi mulțumesc frumos fiecărui membru al echipei mele, care m-a înlocuit cu succes în momentul în care venea tura mea, iar eu simțeam că nu mai pot face față: Danțiș Ionuț, Adrian Jicu, Gabi Ursache, Sebastian Deceanu.

Mă bucur foarte mult că i-am cunoscut și pe ceilalți 5 membri din echipa nr 2, tot din Grupul de inițiativă "Un zâmbet: de urgență!": Florina Grosu, Mihaela Preda, Cristian Weisman, Adrian Munteanu, Laurențiu Ficău.

Dragilor, am înotat împreună 3850 m! Pentru mine Swimathon nu este despre competiție sau câștig. Este vorba de a fi parte din ceva măreț.

Și cum scrie și în romaniapozitiva.ro, nu este neapărat despre imagine. "Ești contabil, avocat, politician, om de afaceri, inginer, model de podium? La Swimathon nu vei mai fi. Înotătorii sunt transformați, prin ceea ce fac, în OAMENI. E greu să-ți faci imagine dezbrăcat, cu buze vinete și păr vâlvoi. Însă vei construi imaginea unei comunități în care vrei să trăiești. Comunitatea oamenilor prezenți și puternici. Comunitatea oamenilor care schimbă realități implicându-se pe ei înșiși în schimbare. A dona la Swimathon înseamnă a da voce lucrurilor de care îți pasă. Pentru că banii vorbesc! Vorbesc despre tine, despre valorile, despre perspectiva ta asupra vieții. A înota la Swimathon înseamnă a arăta familiei, prietenilor și comunității lucrurile pentru care tu crezi că merită să depui efort. Inotătorii nu fac doar mișcare. Ei mișcă lucrurile. Datorită lor un proiect devine real, o inițiativă capată susținere, o idee capătă formă. "

Mulțumim Alina Rîpă pentru produsele Avon cu care ne-ai răsfățat.

Update 4 decembrie 2015

La festivitatea de premiere de astăzi am aflat că grupul nostru a fost pe primul loc la cea mai mare sumă mobilizată din comunitate la Swimathon 2015. Pe lângă diplomă și cupă, grupul nostru a primit un premiu special și pentru depășirea obiectivului financiar propus.

Iar la sfârșit de festivitate eu am primit un premiu special pentru că am adus cei mai mulți susținători/donatori din categoria persoane fizice. :)

~.~ Before Swimathon ~.~

Deși nu sunt înotătoare de performanță, când mi-a propus Otilia să înot în cadrul Swimathon 2015, am acceptat instant. Voi înota pentru o cauză care își propune să facă mai plăcută așteptarea la Urgențe (secția pediatrie), unde medicii luptă pentru a-i salva pe cei mici și unde orice părinte știe cât de apăsătoare este neputința de a-i ajuta.

Unitatea de primiri urgențe pediatrie a Spitalului Județean Bacău este locul în care, uneori, ajungem cu cele mai dragi ființe: copiii noștri. Este locul unde medicii încearcă să aline suferința celor mici, redându-ne nouă, părinților, speranța. Este locul unde teama și neputința adulților se întâlnesc cu dăruirea și strădaniile personalului medical care fac adesea, minuni. Este locul unde timpul trece greu, foarte greu, insuportabil de greu, în așteptarea unui diagnostic, a unui sfat, a unui răspuns încurajator.