Sindromul Good Girl

🧶 Gânduri din această săptămână. 

Soțul meu împlinește mâine 37 de ani și pe 13 noiembrie îl ajung și eu, împlinind aceeași vârstă.

Cu cât trec lunile și mă apropii de 40, îndepărtându-mă mult de 30, cu atât îmi schimb perspectiva, dispoziția, vibe-ul, energia. 

Este ȘI MAI CIMENTATĂ mentalitatea că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea. Plus, știu că dacă eu sunt bine, toată familia mea va fi bine.


Am renunțat de tot la mica părticică pe care o mai aveam din “Sindromul Good Girl”. Am dat unfollow și chiar block (dacă vă vine să credeți) persoanelor (în trecut dragi) care, din punctul meu de vedere, m-au judecat și mi-au înțeles greșit intențiile și comportamentele mele în legătură cu ele. În trecut, știți cum procedam UNEORI (poate la 10% din cazuri)? Unele persoane îmi întorceau spatele (doar atât, nu-mi făceau chestii nasoale, căci altfel stătea treaba), dar eu fiind un om bun, aș fi acceptat să reluăm relațiile, aș fi înțeles reacțiile lor (că nah… nu toți oamenii se pot vindeca bătând din palme). Eram “acolo” pentru ele, chit că nu le așteptam și nici nu făceam ceva să vină înspre mine. Mi-era indiferent, dar TOTUȘI, nu întorceam definitiv spatele, puteau avea încă acces la mine. Dacă între timp ele vindecau anumite laturi, și îmi înțelegeau comportamentele și voiau să reluăm relația, dându-și seama că au reacționat exagerat/nenatural, eu eram fata aia bună și acceptam să reiau relația de dragul lor, ca oameni, de dragul amintirilor. Dar acum, adiós! Nu mai accept să fiu “acolo” și nu mă mai interesează nici 1%. Sunt chiar departe, simt că nici nu îmi mai pasă, nu mă mai uit în spate deloc. Acel 10% de “fată bună” în acest tip de experiențe nu mai există. Prioritizez ceea ce îmi aduce liniște și echilibru și nu mai ofer nicio șansă persoanelor care nu au știut importanța comunicării la timpul potrivit. 


V-am tot vorbit despre disciplina pe care mi-am implementat-o din iulie încoace. Ei bine, această disciplină nu mai este o opțiune, ci o obligație pentru corpul meu și pentru mintea mea, și am implementat-o peste tot, eliminând oamenii cameleon, care nu mai sunt valoroși pentru mine. Când ai făcut ultima introspecție să vezi dacă mai ai momente de Good Girl? 










The one with "Dă-te, băăă, jos de pe coada căruței"