Nu avem zilnic ambiția de a ne autodepăși. Uneori e nevoie de ceva factori externi să apese click pe un buton din noi care să declanșeze dorința de autodepășire, sau alteori competitivitate. Desigur, acolo unde este benefică. De exemplu, în sport. Când ești competitiv și vrei să câștigi ceva, oarecum tu trebuie să devii mai bun decât cel/cea care erai ieri, și asta e minunat.

Astfel, Strava ne împinge prin trofeele ei digitale și prin segmentele care te anunță pe cel loc ai ieșit dintre toți cei care au alergat/pedalat pe acel segment, să vrei să faci mai mult. Mai multă performanță, mai multă activitate, mai mult “ridicat curu’ de pe canapea”.

Alin m-a scos ieri cu bicicleta să câștig niște coroane, nu numa’ cupe. O coroană înseamnă locul 1. Adică “cea mai tare din parcare”, adică prima care a alergat/pedalat cel mai tare pe un anumit segment (traseu). Coroana se numește Queen of the Mountains pentru femei (#QOM) și Kings of the Mountains pentru bărbați (#KOM). Sună bine titlul ăsta, nu? Ieri am luat 2 titluri de QOM pe 2 segmente din 4. Pe celelalte segmente am luat locul 2 (mai aveam 6 secunde și aveam și aici QOM) și locul 4.

Eu înțeleg și senzația aia de relaxare când faci sport. Am tabloul de ieri în fața: oamenii se plimbau chill cu bicicleta pe dig, unii alergau, alții doar se plimbau și se bucurau de vremea frumoasă, iar eu disperată să iau coroana: picioarele forjate la aproape maxim, crazy eyes, muște-n gură și plină toată de noroi de la bălți. Dar când am ajuns toți ăștia de mai sus acasă și ne-am sincronizat ceasurile cu Strava, cini s-o putut numi “Regina Munților crazy eyes bitch”? Cini? 😂 Măcar vreo 2 zile, că aici e cu detronare rapidă. 😂