Anul trecut, de Paște, mi-a trecut fulgerător prin minte tot textul pe care l-am așternut în cartea de copii “Max și pisica înțeleaptă”. Și uite că după un an, în săptămâna cu Paștele o voi lansa oficial.

Și asta nu e tot… Azi dimineață, de Florii, am avut un vis intens/ciudat și mi-a rămas toată dimineața gândul la el. Nu aveam nimic din ce am acum (soț, copii) și eram într-o relație neoficială (cam toxică părea) cu un bad guy (puternic/influent în mediul lui).

Acest bărbat îmi era foarte familiar în vis, iar sentimentele pentru el erau profunde și părea că-l știu de o viață. După ce m-am trezit mi-am dat seama că în realitate chipul și personalitatea lui nu le pot atribui nimănui din această viață. Nu a existat un asemenea bărbat nici în trecutul meu, nici în prezent, și la cum îmi văd viața și dorințele, nici în viitor. :))

Ce-i drept, am zăbovit puțin să găsesc o interpretare a visului. M-am gândit la cum de am reușit să ies spre finalul visului din acea relație toxică, deși el mă iubea și încerca să mă convingă să rămân în viața lui, reușita de a pune limite, liniștea sufletească de la sfârșit etc. 

Și cum m-am dus pe firul epic din vis, mi-a venit o idee de scenariu de film, foarte fain. “Dar cine îmi va cumpăra această idee? Nimeni!” mi-am spus bosumflată. Și apoi mi-au sclipit ochii: Dar pot scrie o carte! Daaa. Să fie prima mea carte de literatură. 

Am închis ochii… și am scris în minte primele pagini. ❤️

Nu știu, dragilor, dacă o voi așterne pe hârtie, dacă o voi lansa, pentru că e destul de greoaie (aș duce-o într-un thriller, trebuie făcut mult research într-un anumit domeniu, plus trebuie să învăț să nu mă încurc în firul epic)… dar îmi place toată senzația pe care am avut-o în timp ce o cream în minte, și poate visul nu avea legătură cu vreo viață anterioară, ci cu o posibilă viitoare carte pe care o voi lansa peste un an. ❤️

Poate.