Mâine împlinesc 37 de ani și pretențiile maturității continuă. 🤪 

 Sunt la vârsta la care am grijă cu cine mă înconjor și mă simt bine și în siguranță să fiu înconjurată de prieteni să aibă următoarele calități (din punctul meu de vedere):

- să aibă simțul umorului dezvoltat, să nu fie supărăcioși (asta arată că ar fi în poziție de copil, și îmi doresc prieteni-adulți);

- să nu ceară vreun raport legat de timpul nostru petrecut împreună (control, poziție copil).

- să nu îmi impună să nu vorbesc cu X și Y, doar pentru că el/ea nu o face, din motive puerile (ego, certuri mici, invidie, perspective ciudate de pe harta lor mentală etc). Nu, dușmanul tău nu este dușmanul meu. Relațiile pe care le ai tu nu sunt în oglindă cu relațiile pe care le pot avea eu. (Excludem aici ce e dus la extrem: psihopați, abuzuri, crime, țepe imense & co).

- să nu mă considere intimidantă. Dacă mă vede așa, din start va exista un blocaj în relația noastră.

- să nu fie o persoană suspicioasă, nu am energia să dau explicații pe lucruri inutile. Nu ai încredere, bye!

- să nu își schimbe starea de pe o zi pe alta în legătură cu prietenii ei (atitudine rece-cald -> poziție copil).

- să nu simtă nici cea mai mică invidie pentru mine, și asta se simte imediat din discuții și priviri. Nu am chef de drama queen, bârfe, minciuni venite din inferioritate și menite să îndepărteze alte persoane de mine etc. (mă vede ca pe o amenințare, lipsă de maturitate).

- să ia în considerare spiritualitatea. Măcar să o ia, nu e musai să fie spiritual/ă. Dacă nu o ia deloc în vedere, înseamnă că nu e atent/ă la el/ea și la tot ce îl/o înconjoară, și îmi cer scuze, dar pentru mine va fi mega plictisitor, simt că nu evoluez, ar trebui să compenseze foarte mult cu ceva uimitor din ce se găsește doar în lumea rațională. Pot duce o relație de genul acesta, dar va trebui să mă abțin, nu voi fi eu 100%. 

Am 37 de ani și nu am chef de abțineri.🤭