Îmi amintesc că la prima noastră întâlnire Alin m-a servit cu vinul Livia, un roze de la Crama Gîrboiu. I-am spus în treacăt ce fain ar fi să beau un vin așa bun care să se numească Roxana. A ținut minte, apoi la următoarea noastră întâlnire m-a întâmpinat cu același tip de vin, doar că eticheta originală a fost ascunsă de o etichetă făcută de el, din scoci-hârtie, pe care a scris cu markerul: ROXANA, iar mai jos “vin din viță nobilă, cules în (luna și anul când i-am căzut cu tronc)”.
Uneori gesturile mici și necostisitoare, dar cu impact la momentul potrivit, rămân în mintea noastră ani și ani. ❤️ Ia uiti cum țin eu minte asta deși a trecut mai mult de un deceniu. :))