29 mai 2022.
Vineri am făcut la prânz o supă cremă de legume, din dorința de a mânca mai sănătos. Apoi, cât se răcea supa pentru a o putea da după prin blender, m-am gândit să merg la Podu’ cu lanțuri, știind că vor fi și ai mei acolo.

Ei bine, mirosea atât de frumos a mâncare în grădină și era zumzetul acela de oameni, care e prezent la tavernele pe care le vizităm în sejururile noastre… încât mi-am comandat 2 mici cu muștar. :))) Deci s-a dus naibii weekend-ul meu sănătos.

Și cum stăteam eu acolo cu nasu’ în muștar, și bebe era în cărucior lângă mine, de câte ori tata făcea contact vizual cu el, Carol îi zâmbea intens. Eu știam că face asta, că nah… îmi cunosc copchilu’. Și-mi amintește tata că fix așa eram și eu. De când eram bebeluș, plângeam rar și zâmbeam enorm de mult oricui. Iar mai departe… povești de la 3 ani, de genul că adormeam în brațele tuturor boșcăilor în barul nostru de la Putini, ați citit și-n cartea “Frișca”.

P.S. Nu da search vizual în carte după cuvântul “boșcăi”, acolo cred că am scris “în brațele domnilor în stare de ebrietate”.

Iar ieri la prânz când mă pregăteam să mănânc supa cremă cu crutoane, așa cum a mâncat-o Roxalia pe la 11:00, vine Alin acasă cu pâine caldă de la Bottega Artiginale și cu… ceapă verde de la aprozar. :))

Pfoooai, văd ceapa aia verde mare și părea că e din aia suculentă care se aude când o spargi printre dinți, apoi mă uit la Alin și-i zic:
“Știu că te aștepți să mâncăm supa asta cu crutoane și cu parmezan crocant pe deasupra à la Italy or à la France, și nu știu ce faci tu, da’ eu o voi mânca cu pâni caldă și cu ceapă verde!”

Deci da… “Poți să scoți fata de la țară, da’ țara din fată, nu!”

Iar Alin m-a acompaniat, c-o știut de la început ce-o luat în casă.

#ceaparules