În ultimul concediu am purtat la plajă un kimono pe l-am mai purtat într-un singur concediu, acum 9 ani.

Pe vremea în care Roxalia avea 5 ani jumătate și-mi dădea mixed feelings de a mai avea un copil. Îmi consuma mult timp și energie. Am tot zis, Roxalia a fost și este cât 10 copii. :))) 

Foarte deosebită din multe puncte de vedere, mă bucur că Dumnezeu mi-a trimis-o, pentru că am gustat complexitatea absolută, măreția, bucuria, mândria… deși mândria nu are vibrație înaltă, dar iaca am gustat-o. :))

Da, am fost și sunt mega mândră de Roxalia. De cum e ca personalitate, ca om complex. Dintotdeauna a fost așa, m-a impresionat încă de la 9 luni. :)) Și de atunci se întâmplă încontinuu. Îmi plac atât de multe lucruri la ea. De la cât de conștiincioasă este cu școala (medie mare la evaluare, intrat la profilul și liceul pe care și le-a dorit super mult) până la cât de sociabilă și ce viață cool are în afara școlii, cu o gașcă mare de prieteni. A știut că nu se exclud, că poate avea note mari, dar și distracție + viață socială. De la gândirea ei critică și discuțiile profunde pe care le avem până la fizicul ei pe care și-l îngrijește cu mare drag. 

După 5 ani de la acel concediu, și multe discuții cu Alin despre creșterea unui copil, am hotărât că suntem pregătiți și în forță să mai coborâm un suflețel printre noi. Cu Carol a fost floare la ureche mereu. Pe cât de greu și dureros a fost când l-am dus pe lume, pe atât de ușor a fost după aceea. “Oops, mami… scuze, nu am vrut să doară atât de tare! Hai că voi compensa!” o fi gândit în primele clipe după ce a ieșit din apă și mi-a fost pus în brațe, căci a mers apoi totul ușor și liniștit, ca-n Moromeții. 🤭

Și uite acum, în 2025, în același kimono, într-un concediu în care a fost ușor cu Carol, ușor cu Roxalia și așteptând ușor al treilea copil. :))