Țin minte și acum ziua în care l-am chemat pe tata la mine acasă să îi spun cu emoție ceva. Se întâmpla prin 2011. Toată noaptea mă gândeam la argumentele pe care voiam să i le prezint. Trebuia să am grijă cum să îi zic că după 3 ani la București și o facultate de economie, urmată de un master în marketing & comunicare în afaceri (pe care tocmai ce îl terminasem), eu vreau să fac altceva… în așa fel încât să pot ține terapii de cuplu.
Aveam nevoie de cineva care să mă susțină mental la o așa schimbare, pentru că nu știam clar dacă îmi doresc asta cu adevărat, în așa fel încât chiar să fac față să înaintez într-o asemenea “călătorie”. Iar cu tata mă sfătuiam pe tot ce înseamnă bani & carieră, și aveam nevoie de un brânci.
L-am chemat la o ciorbă și în timp ce mânca, am început să îi spun la ce simt că mă pricep, că oamenii veneau la mine să se destăinuie și să îmi ceară sfaturi, și că mă atrage sfera aceasta de Psihologie.
Tăcea mâlc. Mânca și tăcea. Fix ca Labiș în Moartea Căprioarei. Nu știu dacă simțea dezamăgire sau simțea doar că e o idee proastă de ale mele, sau dacă pur și simplu nu știe ce să îmi zică.
Pentru că nu am avut parte nici măcar de ascultare activă, m-am oprit. Și nu doar din vorbit, ci și din dorit.
Mi-am spus apoi că nu are rost, de ce să o mai iau de la zero, dacă eu am unde munci…
Și uite așa au trecut anii și nu făceam ce își dorește sufletul meu. Când mă mai gândeam cu drag la Psihologie, credeam că poate fi un moft să fac facultatea la o vârstă înaintată, chiar dacă studiam pe cont propriu tot ce ține de psihologie.
Până în ziua de 23 septembrie 2019. Ziua în care am hotărât că nu e niciun moft și am fugit repede la Iași să mă înscriu. Și asta pentru că mi-am ascultat sufletul și nu am mai întrebat pe nimeni dacă are rost să o fac și nu am fost influențată de fricile nimănui.
Între timp am făcut și Școala de NLP, am făcut mai multe cursuri din care am ieșit terapeut și astfel am putut ține terapii în timpul facultății. Am avut zeci de clienți, și feedback-uri pozitive și mi-am dat seama că nu a fost niciodată vreun moft. Asta a fost chemarea mea.
Și uite-ne aici, în 2022, cu Facultatea de Psihologie terminată, dar și cu nota 10 la disertație la masterul de Psihologie Clinică și Consiliere Psihologică.
Poate știți vorba “dacă începeai să faci sport acum 6 luni, azi ai fi fost fit” și vorba “ce bine că am început să fac sport cu 6 luni în urmă, acum sunt fit!”. Ei bine, eu mă bucur că pot spune “Ce bine că m-am înscris la Psihologie cu 3 ani în urmă, acum sunt psiholog.”
“ONE DAY or DAY ONE. You decide!” 
