I did it! My first 50 km! 🚴🏽‍♀️

Totul a pornit când sâmbătă, la petrecerea de botez a nepoatei mele, Meda, îi zic lui Alin că trebuie să îmi fac programul în așa fel încât până luni tre’ să mai fac 4 ore de pedalare cu bicicleta, pentru a putea câștiga un trofeu de la Strava, provocare ce ar fi ținut până ieri. Reacția lui: “N-ai nicio șansă!”

Nu știți cât m-am ambiționat. Duminică i-am spus lui Alin că indiferent cât va dura băița de mir, tot vreau să ieșim 2 ore cu bicicletele (calculasem 2 ore duminică, 2 ore luni). Am stat cu Meda vreo 5 ore până la 17:30, și apoi am ieșit la pedalat. Făcut cei 25 de km, elapsed time 2 ore și 15, moving time 1:52:00.

Apoi făcusem calculul pentru luni că tre’ să pedalez într-una, să fie moving time egal cu elapsed time, să mă asigur că depășesc orele menționate în provocare.

Vine ziua de luni. Ultima zi de vară. Se face târziu, eu convinsă că ies cu MTB-ul meu, indiferent dacă vrea sau nu Alin să mă însoțească. El mi-a zis apoi din start că iese cu Bogdan și că își vor lua cursierele să bage traseu lung și cu viteză. I-am spus că nu mă interesează și că oricum mă țin de plan pedalând pe stradă înspre Piatra Neamț.

El: “Dar nu vreau să te superi”. Cred că nu și-a dat seama cum calculam în capul meu să câștig trofeul și că pentru mine important era să îmi demonstrez ceva, și nu prea mă interesa cine mi se alătura în această călătorie. Trebuia să fiu minim eu.

Mă îmbrac cu echipament de ciclistă, îmi iau la mine vestă și frontală, pentru că ceasul era deja peste 18:30, și clar mă întorceam pe întuneric acasă. Pornesc la drum pe un mega soare. Din start mi-a trecut următorul gând: cum ar fi să bag 50 km, să îmi dobor recordul de 45 km? Am stabilit eu cu mine că așa voi face, dacă tot tre’ să pedalez încontinuu 2 ore și un pic.

Merg cu 20 km/oră și la kilometrul 13 mă ajung și băieții din urmă (Alin a făcut un ocol de 7 km până la momentul de pornire al meu). Mă felicită amândoi că am mers tare și că m-au prins cu greu și apoi m-au depășit cu super viteză și duși au fost. Au apucat să îmi mai spună că vor face stânga la Blăgești.

După miliarde de ani ajung și eu la intersecție și fac stânga spre Blăgești.

Pe la un birt, îmi spune un domn: “Bagă tare dacă vrei să îi ajungi!”. Nu știu cum s-a prins că eram împreună, că ei aveau ani lumină în fața mea. Dar îi dau tare pân’ la Valea lu’ Ion și când văd că fac 25 de km mă opresc. Îmi pun vesta reflectorizantă, îmi așez frontala la spate și îi dau lumină roșie, apoi îl sun pe Alin să îi spun că mă întorc.

Ei ajunseseră la Buhuși și a rămas să ne întâlnim la o anumită intersecție de la Blăgești, ca să mergem împreună spre Bacău. Timpul divin a fost să ajungem fix în același timp la acea intersecție.

Ne întoarcem toți 3 acasă pe întuneric, Bogdan în față ținând trena, Alin în spatele meu cu lumină roșie mare, iar eu în mijloc cu lumina de pe față rămasă fără baterie, cu juma de trup amorțit, cu umerii încleștați, cu toate muștele din Blăgești lipite de luciul meu de buze așa cum erau lipite muștele lu’ bunicu în scociu’ de pe tavan, dar cu super mega satisfacție că voi avea 50 de km când ajung acasă.

Ajungem lângă casă, ne oprim la magazinul din apropiere să bea băieții o bere, închid activitatea de pe Garmin, mă conectez la Strava. Câștig 2 trofee, nu doar pe cel pe care l-am ochit, o coroană (Queen of the Mountain) și o medalie. Se uită Alin la mine și îmi spune: “Râzi tu, dar dacă nu veneam împreună acasă o beleai fără lumină față și spate!”

Am tăcut chitic, trec peste cuvântul ăsta trivial “o beleai” și încep să mă gândesc la ce am învățat din experiența de azi:

1. Dezavantaj când te dai cu luciu super lipicios pe buze: se lipesc musculițele de buze.

2. Avantaj când te dai cu luciu lipicios pe buze: se lipesc mai întâi de buze și astfel nu-ți mai intră în gură.

3. Am nevoie de o cursieră din carbon ca să merg și eu mai tare.

4. Mereu se face plecarea cu cap și cu luminițele încărcate.

5. Dacă nu faci asta, se zice că o belești.

6. Doar că io n-am cum s-o belesc, că-s protejată divin și am mai făcut-o din nou pe aia cu Arhanghelul Mihail (protecție 24 de ore).

7. Când ești singura fimeie care folosește Strava și o arde pedalând în Valea lu’ Ion unde toate păsările dorm, primești COROANĂ pe Strava.

8. Luna frumos strălucitoare și aproape plină (95,12% plină) m-ar fi ajutat să nu o belesc complet dacă rămâneam singură.

9. Când i-am zis lui Alin că vreau să îmi cumpere o cursieră de ziua mea, n-a zis complet “NU, nu-ți iau”.

10. Se spune că satisfacția omului cea mai mare este atunci când se autodepășește fizic, și nu intelectual. Fiindcă mă autodepășesc și într-o parte și în cealaltă, pot să zic că... da, așa este.