Povesteam cu voi în trecut, ba pe la un story, ba pe la o descriere pe Instagram că eu nu mai beau alcool de la nunta Elinei, de pe 4 august 2019. M-am hotărât deodată așa, să nu îi mai dau corpului calorii inutile, și pumni în ficat și-n creier, mai ales că eu mă duc imediat în starea de euforie la petreceri și fără alcool. Și acum vă puteți imagina care ar fi nivelul de euforie la mine cu alcool. :)))

Bun, și eram atât de mândră de mine că l-am scos din uz, fără a fi nevoită neapărat să fac asta, fiind doar alegerea mea. Greu tare nu mi-a fost, că eu beam oricum rar și puțin. Dar chiar și așa, când îți interzici ceva... e ca fructul oprit. Azi am împlinit 6 luni fără strop de alcool. Dar ieri cum am fost pe la 5 podgorii & crame, și am avut degustări din câte 5-6 vinuri, iaca mai în glumă mai în serios am băut puțin alcool.

Ce înseamnă mai în glumă: la început puneam vinul doar pe limbă să îi simt buchetul, fără să alunece pe gât.

Ce înseamnă mai în serios: cât făceam poza aceasta, Alin tot îmi zicea să mai stau, și na... cât să stau cu vinul ăla care curgea direct în gură? :))) Așa că am luat 2 înghițituri. Când mă întorc la masa care era la câțiva metri de acest peisaj, înainte să vină desertul (care apropo, a fost prima oară când am mâncat cremă de mușcată rose) ne-a fost oferit un vin dulce, incredibil de bun, ce mi-a amintit de un vin anume pe care l-am băut eu când eram pe la “începuturile cu Alin”. Am băut tot sfertul de pahar. Și apoi pe la ora 23:00, boom un shot de rom, fiind într-o semi horă înghesuită cu artistul care cânta live jazz & blues pe micuța scenă de la The Piano Bar, arătându-i lui cum stă treaba cu “Trandafir de la Moldova”. 

Dar shotul acesta a fost așa negândit, a mers acolo, pentru că deja mersese treaba și cu vinul de la prânz. Doar pentru că îmi încălcasem regula o dată, am făcut-o și a doua oară.

Și acum să vin cu analogia, pentru că mereu există o analogie. Când începi să strici un ciclu de bunătate cu ceva rău, automat va veni mai mult rău. Imaginează-ți că ai un cerc. Fiind un cerc, el este închis. Dacă deschizi tu voit o ușiță și accepți ceva rău, e posibil ca pe acolo să intre mai mult rău, pentru că tu ai permis asta încă de la răul cel mai mic. Exemplu în relația de cuplu: te-a jignit partenerul (în sensul de abuz verbal). Apoi tu îl ierți, fără prea mult scandal, și pentru că portița a rămas deschisă, și el vede că a mers și așa, s-ar putea să vină și cu mai mult abuz pe acea poartă... până devine obișnuință pentru ambii parteneri. “Unde dai o dată, mai e loc și pentru a doua oară.” Nu știu de ce am pus în ghilimele, o fi zis-o vreun mare înțelept, cumva? :)) Dragii mei, ați înțeles voi ideea, care chiar nu are treabă cu alcoolul, dacă permiteți o dată un rău și nu închideți ușa imediat, acel rău va veni cu mai multă putere a doua oară.
Aveți grijă de voi și de sufletele voastre! Lăsați portița închisă.