Astazi, fetita mea draga face 10 luni.

Un mic rezumat de pus in jurnalul de mamica:

-          Sta in picioare fara sa se tina de ceva, ba chiar se ridica in picioare fara ajutor si rezista asa pana la 2 minute. Prima oara cand s-a ridicat in picioare, tinandu-se de patut a fost la 7 luni si 3 saptamani. De mers, merge pe langa canapea, dar se sprijina de ea.

-          Taraie jucariile dupa ea. Le strange in brate, le pupa. Avem cate 5 jucarii pe metru patrat. Ieri am fost in camera mea din casa parinteasca, si i-am mai adus o plasa plina de jucarii noi pt ea. Nu stia pe care sa o mai apuce. :))

-          Stie sa bata la usa cu palma. Daca intram intr-o camera si inchidem usa, se ridica in picioare si bate tare tare in ea. In schimb, daca ne vede plecand pe usa de la intrare, incepe sa planga instantaneu.

-          Deschide toate sertarele de la nivelul ei. Are 3 preferate. Unul in baie, unul in camera ei si unul in bucatarie. In cel din baie imi tineam toate coronitele, dar a trebuit sa il las gol dupa ce mi-a rupt o coronita pe care o aveam din Franta, de la concurs. Iar in cel din bucatarie, tinem sacii de gunoi. Nu va imaginati cum ii ia si ii deruleaza prin toata bucataria. Dar nici ca-i mut! Iar in cel din camera ei, fiind foarte mare, a inceput sa se bage inauntru… ca sa poata cotrobai mai bine.

-          Spune “mama”, “tata”, “da” si mai multe silabe fara sens. Daca vrea sa zica “nu”, da din cap si din maini sub forma de “nu”. E foarte simpatica.

-          Stie sa dea pupa, dar cu gura deschisa. Ceri 100 de pupici, 100 primesti..dintre care 50 cu limba scoasa. :))

-          Ii place foarte mult cand stam intr-un pat mare. Se rostogoleste, dupa care sare deodata in capul meu, rade in hohote, escaladeaza pilota si pernele… pe chipul ei parca ar scrie “Am ajuns in Disneyland”.

-          Jocul ei preferat e “cucu-bau”. Uneori se joaca si singura. Se ascunde, si cand se “descopera” incepe sa rada.

-         De cand am venit de la mare, ii facem baie direct in cada. De abia astept sa creasca mai mare, sa pot da drumul la bulbuci :)). Pana atunci se distreaza cu ratustele. Cat de mult am asteptat acest moment!

-          A invatat sa bata din palme, dar rareori face acest lucru cu voia ei. Cele mai frumoase aplauze ale Roxaliei le-am vazut la o petrecere de botez cu tematica Winnie The Pooh, de duminica trecuta. Cel care se ocupa de muzica, a facut intrarea unor mici dansatori si a rugat invitatii sa ii aplaude. Cand m-am intors catre Roxalia, ce statea pe genunchii cuiva, am vazut-o cum aplauda si ea cu zambetul pana la urechi, fara sa o rog eu sau acea persoana. Pur si simplu a vazut cum toata lumea aplauda, si s-a gandit  ca ar fi momentul sa o faca pe mami fericita.

-          Am noroc cu ea cand o duc la o aniversare, nunta sau botez. Ii place, e vesela, dupa care doarme fara nicio problema, chiar si in apropierea unei boxe. Anul asta, am dus-o la mai multe nunti & alte evenimente si s-a obisnuit cu atmosfera. Mai avem o nunta pe 17 septembrie, in afara Bacaului, si dupa aceea poate facem o pauza pana la petrecerea ei de un an. Btw, ii organizez petrecerea cu aceeasi emotie pe care am avut-o si la organizarea cumetriei. Tema am ales-o de cateva luni: Minnie Mouse. Deja mi-au ajuns mai multe comenzi de pe e-bay ce tin de decor si vestimentatiile noastre.

Altele

-          Inca nu i-a dat niciun dintisor.

-          Are 9 kg imbracata subtire.

-          Cand intra mama mea in casa, reactioneaza ca un catelus. Incepe sa scoata sunete de bucurie combinate cu rasete si o ia la goana spre ea. In graba ei, nu mai are timp sa “fuga” de-a busilea, ci in 4 labe. Cum sa aiba ea timp sa puna genunchii jos, cand in usa se afla bunica ei cu inima plina de iubire si pregatita pentru o portie de rasfat?

-          Nu prea o fascineaza mancarea ei. Ca sa o fac sa manance, tin intr-o mana o jucarie muzicala care sa-i capteze atentia, iar cu cealalta mana o imbuc. “Number one” este laptele meu, iar no. 2 e mancarea de la noi din farfurie. Tot ce e de acolo, e yammy yammy. Si tocmai datorita acestui lucru, am incercat sa ma prefac ca ii mananc mancarea, pentru a manca si ea la randul ei, dar nuu… recunoaste gustul. Oricum, am devenit mai experta la imbucat, daca la inceput imi lua aproape jumatate de ora (dar mi se parea o ora), acum reusesc in 10 minute.

In rest, are momente si momente. Uneori e vesela si are chef sa stea “de vorba” cu oricine, alteori (dar rar) nu suporta strainii si vrea doar la mine.

Pentru noi e un copil minunat, sanatos si tonic, care aduce multa iubire si veselie in casa. Nu ne mai saturam de ea! Uneori vreau sa o strang in brate tare tare tare si sa o sufoc de dragoste… dar ma abtin.