Jurnal de alergare
Running journey.

Gata! Am cucerit medalia “Aleargă România”, după ce am reușit în 4 luni să alerg 300 de km și să pedalez 983 km. Sunt mulți pentru o persoană care nu a mai alergat constant din toamna 2021.

Mi-am încheiat țelul astăzi în glorie, alergând 16 km la Santa Cross, kilometrul 16 fiind kilometrul cu numărul 300, o linie de finish simbolică aș putea spune. Și nu orișicum, ci răcită coaptă, în afară de febră și frisoane (pe care le am abia acum spre seară) le bifam pe toate: cap înfundat, toți mucii din lume, puțină tuse, răgușeală, durere de cap, lipsa gustului și a mirosului… la un moment dat, chiar pe la kilometrul 2, nici nu știam dacă durerile de picioare erau dureri musculare de la răceală, sau de la faptul că începeau dealurile (alergarea a fost de tip trail) sau de la antrenamentul de săptămâna aceasta (20 km running și 36 km cycling).

Sunt mândră tare, nu doar pentru că am terminat, ci pentru că am terminat în ciuda stării de epuizare fizică. Mi-am mai demonstrat în trecut că pot fi ambițioasă fiind bolnavă (atunci când am înotat la Swimathon după o zi de perfuzii, cu febră 40), și cel mai mult mă bucur de părerea pe care mi-o fac despre mine. Eu mă aplaud cel mai tare și cresc tare mult în ochii mei. Pentru că ce poate fi mai prețios decât o privire cu admirație asupra sinelui, o privire în care să vezi curajul, rezistența, determinarea?

 Fiind acolo pentru mine, în timpul alergărilor, purtând acele dialoguri interioare care m-au împins înainte, am înțeles cât de important este să-mi fiu sprijin în orice. Așa cum îmi vorbesc cu răbdare și curaj când simt că alerg mai greu, la fel îmi voi vorbi când voi da de greutăți și-n alte domenii. 

Mi-am demonstrat deja că pot fi propriul meu antrenor, propriul meu susținător, iar asta îmi oferă o putere pe care nicio validare exterioară nu o poate egala. Și nu, nu este despre ritm, ci despre loialitatea pe care am arătat-o față de mine în fiecare zi. Și acum știu, în orice provocare viitoare, eu voi fi pentru mine ceea ce am fost în astea 4 luni: o sursă de încurajare și o forță care nu renunță, indiferent de intemperii. ❤️

Prieteniile la 37 de ani