18 mai 2023

De când era Roxalia mică îmi doream să scriu povești pentru copii. Am procrastinat și nu am făcut-o.

Anul trecut, în timp ce îl alăptam pe Carol mi-a venit ideea să scriu povești pentru copii cu însemnătate spirituală/dezvoltare personală. Eram atât de fericită și entuziasmată de idee de parcă lansam atunci ceva…
Am procrastinat.

Anul acesta, în prima zi de Paște, tot în timp ce-l alăptam pe Carol, am început să compun o povestioară. În 10 minute era deja gata în mintea mea. Mi-a plăcut enorm de mult ce a ieșit și a rămas că o scriu și pe laptop.
Am procrastinat. Nu-i bai, bine că nu am uitat-o.

Zilele acestea mă gândeam la ilustrațiile pe care să le aibă cărțile mele pentru copii și mi-am pus întrebarea dacă în ani, copiii își vor aduce aminte de ilustrații. Apoi m-am dus cu gândul în copilărie și m-am întrebat “Care a fost prima carte cu ilustrații de care îmi amintesc?”

Și mi-am adus aminte deodată de “Ridichea uriașă” (aia cu Hei-rup!). Îmi aduc aminte despre ce era vorba și îmi amintesc în mare și ilustrațiile.

Acum întrebarea mea pentru tine nu e cum să fac să nu mai procrastinez, ci… îți mai amintești de Ridichea Uriașă? 😅