... adunați-vă. Hai, veniți aici. Un pas în față.

Gata, sunteți toți. Astăzi vom vorbi despre voi. Așezați-vă și ascultați la mine ce vă spun.

Mi-a plăcut să studiez în afara facultății, psihologia despre natura umană. Am citit despre multe frustrări ale omului. Până să ajung să vorbesc despre o anumită frustrare, aș dori să fac o scurtă introducere despre luarea deciziei de a scrie această postare.

Acum câteva zile am distribuit un articol pe Facebook despre hărțuire online/cyber-bullying și cum ajung în ultimul timp hărțuitorii atât de ușor la închisoare. În urma discuției cu un prieten, am fost convinsă să scriu un articol despre hărțuitorii anonimi din mediul online.

Stalkerii din mediul online se împart în două categorii: pasivi și activi. Cei din urmă fac tot posibilul să ia contact cu ținta.

Stalkerii pasivi sunt și ei de două tipuri:

1. cei care urmăresc din când în când profilul de Facebook/Instagram (și alte conturi deținute), a unor persoane pe care le apreciază, sau din contra, pe care le detestă/invidiază.

2. cei care urmăresc de minim 2-3 ori pe zi profilul cuiva, citesc toate comentariile, intră la toți prietenii țintei, știu absolut orice detaliu legat de viața țintei. De obicei aceștia încearcă să ajungă și în viața reală aproape de cercurile de prieteni ale țintei.

Stalkerii pasivi de la numărul 2, intră în panică dacă nu ar mai avea acces la informațiile/pozele țintei. Își fac tot felul de profile false pentru a ajunge să fie prieten pe Facebook cu ținta, în caz de nu este deja.

Din stalkerul pasiv nr. 2, devine foarte ușor stalkerul activ. Își face mai întâi un cont fals, își pierde timpul și dă friend request multor prieteni comuni cu ținta, are răbdare și așteaptă ca măcar 2-3 să accepte (pentru a nu intra mesajele în Others), după care începe cu trimisul mesajelor. Sună a fi vorba de un om cu mult timp liber, nu?

Păi cam așa și este. Când ai un job care te solicită mult, o familie sau o iubire de "întreținut", abia ai timp să intri pe internet, și atunci în niciun caz să te interesezi de viața altcuiva. Și atunci te întrebi de ce ar interesa pe cineva viața altcuiva ajungând la obsesie?

Răspunsul este simplu: stalkerii activi sunt oameni cu probleme psihice, care nu gândesc coerent. Nu prea avem cum să le ințelegem acțiunile și nevoile, pentru că noi ca oameni normali gândim total diferit față de ei. Unii dezvoltă o obsesie, pe care o cultivă și astfel se hrănesc cu ce "produc". Ca să îți dai seama ce e în mintea unui stalker activ, trebuie studiat trecutul și observat dacă au fost ceva traume în copilărie.

Și totusi nu toți hărțuitorii activi au probleme psihice. De multe ori acțiunile lor ies la iveală din cauza frustrării și a invidiei. Sau mulți încearcă să se răzbune sub anonimat pe o țintă, care cu ceva timp în urmă i-a făcut agresorului ceva rău. Cauzele sunt multe.

Dar acum să luam un exemplu personal:

Eu sunt o persoană foarte bună. Persoanele care au intrat în viața mea mai profund, știu asta. Și eu știu asta, știu cât de bună la suflet sunt. Nu am dorit nimănui răul și nici nu am făcut rău. Uit și iert dacă cineva m-a supărat cândva. Mă întristez când văd câți hateri sunt în lumea asta și câte comentarii pline de ură există pe paginile de pe internet. Ajung să mă ciondănesc cu cei apropiați când văd că încep să judece pe cineva doar de fun. Nu înțeleg când cineva e atât de curios de viața altcuiva. Sunt în echilibru, în armonie cu mine însămi și niciodată nu am judecat agresiv, nu am invidiat și nici nu m-am legat de cineva. Și cu toate acestea, recent un stalker anonim activ a încercat să intre în contact cu mine, pe Facebook, crezând că prin ce-mi spune ar putea să îmi facă rău. Deci clar, mesajele trimise de el nu sunt din răzbunare, căci nu avea de ce să se razbune, ci sunt din pură frustrare.

Față de mii de persoane care suferă când primesc mesaje de genul primit, sentimentul meu este altul: cel de compasiune. Mi-e milă! Păi uite, nu să îmi fie milă, ca atunci când eram la munte, făceam snowboarding și mă distram, să primesc un mesaj de la un suflet chinuit în zi de sâmbătă? Zi de sâmbătă în care poți sta cu familia, poți ieși cu prietenii, poți privi un film... poți face o groază de lucruri care-ți bucură sufletul, dar nicidecum să stai în fața calculatorului, să ai răbdare să îți faci conturi fake, să stalkuiești și mai știu eu ce comportamente cu tentă negativă. Repet, nu să-mi fie milă? Și nu știu cum să zic, dar niciodată nu îmi imaginez stalkerii ăștia că ar fi oameni cu prestanță, frumoși (nici la fizic, nici la suflet), plini de viață, glumeți, siguri pe ei, care muncesc cu veselie, cu un viitor frumos în față. Nuuu, nicidecum. Sunt oameni frustrați. Păcat că ei nu văd lucrul ăsta. Ei simt că se cred siguri pe ei, doar pentru că se ascund sub anonimat. Și ei mai cred că noi vedem ce văd ei, nu știu că îi privim la 180 de grade diferit. Dragilor, totul e ca într-o oglindă, ceea ce vezi în alții, e de fapt latura pe care o vezi în tine.

Înainte să dezvolți o acțiune, pune-ți ție un șir de întrebări: De ce vreau să fac asta? Ce simt pentru țintă? De ce am ajuns să o urăsc dacă mie, personal, nu mi-a făcut nimic? Este urât ce fac acum? Mi-ar fi rușine să recunosc în public ceea ce fac? Cum m-ar privi oamenii? Ah, da... oamenii m-ar privi "așa", ceea ce denotă că m-ar privi mult mai urât decât privesc eu această țintă. Cam la concluzia asta trebuie să ajungi.

Mie nu prea îmi pasă de cum mă vezi tu, hărțuitorule. Îmi pasă doar de cum mă văd eu. Părerea ta de fantomă nu contează. Eu sunt singura care pot a-mi zbuciuma liniștea interioară, tu nu ai nicio forță asupra mea. O persoană căreia îi este teamă să își arate fața, nu reprezintă nimic pentru mine. Ți-e frică de mine și o știu, chiar dacă te dai pui de cocoș în mesaje. Sunt o persoană inteligentă și văd mult mai mult decât 10 cuvinte înșirate într-un mesaj, care crezi tu că ar putea face rău... văd dincolo de cuvinte, văd stări de ale tale, îți miros teama, îți observ neputința de a face ceva maiestuos cu viața ta. Tu ești o persoană otrăvită emoțional, și doar tu poți îndepărta otrava, eu nu sunt responsabilă cu nimic pentru ura pe care ai creat-o pentru mine.

Cred că e tare rău, când cu toții așteptăm week-end-ul să ne detașăm, să ne relaxăm, tu să fii în continuare umbrit de gânduri negative, de încercările tale eșuate de a face rău persoanelor pe care le vezi fericite. "Vai, ia uite ce fericită, frumoasă și câtă încredere are femeia asta în ea, ceva e putred la mijloc, nu are cum să fie așa, ia să îi spulber eu aura." Și crezi că ai putea spulbera aura unei femei cu o imensă încredere de sine? Nu, nu poți. Pe a mea nu ai reușit. Din păcate, sunt șanse să le-o poți spulbera pe a altora. De aceea sunt aici și vorbesc acum cu tine. Tu nu mi-ai trimis doar mie mesaje, și nici nu te-ai chinuit să îți faci doar pentru mine cont de Instagram (apropo, nu degeaba contul de Instagram se poate crea doar pe mobil, acolo rămân cele mai multe urme pentru autorități - ah, nu, nu îți arunca acum mobilul în lac, e deja prea târziu... bun, să continuăm). Când ajungi să faci un cont fals, începi să profiți de el și să trimiți mesaje aiurea mai multor persoane pe care nu le placi. Nu uita, că de câte ori le faci lor rău, îți faci rău ție. De ce îți umpli sufletul de ură, când îl poți umple cu iubire? E o alegere simplă, de ce nu gândești? Cum ai reacționa tu, când vei avea copii și alții se vor lega de ei? Bine, și asta o să se întâmple, căci la urma urmei Karma funcționează.

Știai că ai un suflet urât? Da, ai! Și ce dacă lumea nu îți cunoaște fizicul, îți cunoaște sufletul și este de ajuns să nu ia toți în serios ce le scrii. Pe bune, tu nu te simți murdar? Și încă o întrebare: ai o viață chiar atât de neinteresantă de îți pasă ție ce fac alții cu viețile lor? Ești Dumnezeu? Să știi că Dumnezeu se supără când cineva îi preia sarcinile.

O să zici "nu, nu mă simt murdar, din contra chiar m-a făcut să mă simt bine că ți-am trimis mesajele." Păi și unii criminali în serie se simt bine când omoară, ceea ce denotă că al vostru creier chiar seamănă. Sunteți amândoi infractori. Și nu la figurat mă refer, ci la propriu. Fiind sinonim cu hărţuirea, cyber-bullying-ul este considerat o infracțiune. Nu uita că tehnologia poate permite în ziua de astăzi identificarea imediată de către autorităţi a celui care se foloseşte de astfel de practici. Suntem în 2015, pentru a stopa acest fenomen, judecătorii tot bagă în închisoare câte 6-12 luni, oameni care au făcut ceea ce ai făcut tu. Ai de gând să mai continui? Vrei să riști, și să ne privim după gratii? Eu privindu-te din afară, bineînțeles.

Dragă vizitator al blogului meu, dacă te regăsești printre tipurile de stalkeri de mai sus, gândește-te de două ori înainte să faci o acțiune. Poate pentru tine este o distracție acum, dar cu siguranță nu va mai fi atât de amuzant în închisoare. Îți dai seama ce rușine ar fi să ajungi pentru asta în închisoare? Cum se vor uita cei apropiați și părinții tăi la tine?

- Campanie de oprire a fenomenului de cyber-bullying în România -