Mă îmbrățișezi și îmi dai pupici lipicioși. Lipicioși la propriu, căci buzele tale încă au miere și sirop de cătină pe ele.

Plângi când ești certată și te agăți de gâtul meu atunci când ți-e teamă de ceva.

Dansezi și cânți pentru mine. Dansezi fermecător ca o prințesă, după care mă amuzi dansând ca Duke Weselton din Frozen.

Îmi faci zilnic cadouri nesperate - înțelepciunea, bucuria pe care o văd în ochii tăi și noile descoperiri.

În fiecare zi mă încânți și mă uimești. Adesea ambele.

Nu a venit ziua în care să te scalzi cu picioarele într-un lan de floricele și tu să nu îmi aduci măcar o floricică. A devenit ca o rutină, dar e cea mai plăcută.

Te uiți la mine cu ochii mari și îmi promiți că nu o sa mai faci niciodată prostii. "Promit, mami! Promiiit că nu mai fac niciodată așa!"   - Dar o vei face. O vei face.

Amintirile ne leagă atât de des și atât de puternic încât suntem aproape una. Eu sunt eu - tu ești cu totul unică. Și totuși, suntem legate pe vecie. De experiență și dragoste.

Scumpa mea, ochi limpezi, piele fină și păr ușor ca fulgul...te rog, păstrează măcar un pic din această inocență, din această bucurie a ta neîntinată, din încredere, din ardoare și din tot ce va urma.

Îți mulțumesc că ai adus bucurie în viața mea.