Nu imi vine sa cred ca fac asta. Dupa atat de multe saptamani de cand m-am intors din China, in sfarsit mi s-a facut pofta sa scriu despre calatoria mea acolo. Numai gandul ca ar fi fost frumos sa povestesc cu lux de amanunte despre toata experienta noastra in China ar fi putut depasi 10.000 de caractere, ma facea sa stau departe de tastatura.
Si am hotarat sa nu scriu chiar despre tot si sa scriu urat si fara diacritice. :)) Si iata ca hotararea asta a mea m-a facut sa deschid dupa multe luni blogul.
Fotografii cu peisaje, mancare & co le puteti vedea pe instagram sub hashtagul #roxaleeinchina .
Daca vrei sa simti cum e sa fii vedeta, cum e sa se uite toti la tine pe strada, sa te roage sa faci poze cu ei, du-te in China!
Tot timpul cat am stat acolo am vazut o singura data o alta familie de europeni, la gradina zoologica din Beijing. In rest, noi eram cam singurii pe traseul pe care il urmam. Tocmai de aceea, pentru ei inca suntem niste oameni “wow!” Ma asteptam ca in 2017 sa nu se mai uite mirati dupa noi, dar se pare ca nu este asa. Inca le trezim interesul. Eu eram singura persoana cu ochi albastri din jurul lor, iar Roxalia singura persoana cu parul cret. Offf, saraca Roxalia. Daca ati sti cat de “hartuita” a fost cu pozele. Incontinuu ii cereau sa faca poze cu ea. Si mai ales cand o rugam eu sa ii fac o poza, si se aseza asa frumos pentru mine, mai veneau vreo 5 chinezi in spatele meu sa o pozeze. Le era cel mai usor sa o prinda in poze frumos, caci altfel trebuiau sa ii faca poze pe furis. :))
Familiile care aveau un copil dupa ei, mereu ne rugau sa le faca poze copilului lor cu Roxalia. Dupa 2-3 zile incepusem un proiect: sa ii fac si eu poze Roxaliei cand sta la pozat cu alti chinezi, ca sa vad cate poze se strang in toata excursia. :) Am facut doar un mic colaj pentru voi. :))
La un moment dat, tot la gradina zoologica din Beijing, se apropie o familie de 5 adulti cu un copil de un an, care abia statea in picioare si ne-a rugat sa o lasam pe Roxalia sa faca poze cu el. Si cand spun “ne-a rugat”, imaginati-va doar niste semne prin aer, deoarece foarte putini stiu 2-3 cuvinte in engleza.
O rog frumos pe Roxalia sa se duca langa baietel. Baietelul intrase intr-o hipnoza uitandu-se la chipul Roxaliei, si nu statea deloc cu fata spre telefoanele adultilor din viata lui, care incercau exasperati sa il convinga sa se uite macar intr-un obiectiv. Astfel ii spun Roxaliei (nu stiu cin’ m-a pus) sa il ia in brate. Pfff, erau mega entuziasmati chinezii, rafale de poze, unghiuri diferite… va dati seama? O europeanca creață le tinea copilul in brate. Cine a mai vazut asa ceva?
Toate bune si frumoase, vine momentul ca Roxalia sa il lase jos. Iar ea in loc sa il puna ca pe un bibelou jos, se apleaca si cand mai ramasese doar 10 cm pana la pamant de la talpile lui, ii da drumul, crezand ca are reflexul de a ramane in picioare. Ei bine, nu a avut. Asa ca a cazut direct in barba. Imaginea din fata mea: sangele a inceput sa tâșnească, pantalonii i s-au crapat in fund (mai tarziu mi-a spus Alin ca asa avea el capsele de dinainte, desfacute), copilul a inceput sa tipe ca din gura de sarpe. Repede m-am dus la el sa il ridic, si in timp ce incercam sa ii sterg sangele din barba fara sa il observe parintii lui, tot le spuneam “I’m sorry! I’m sorry!” Reactia lor? Toti imi faceau plecaciuni, imi zambeau si imi spuneau incontinuu “Xièxiè, xièxiè!” (aka “Multumesc!”)... asta probabil pentru ca le-am oferit sansa de a face poze cu fiica mea. Ce mai conta ca fiul lor era julit tot, aveau poze cu cretulina? Aveau.
Mai povestesc inca o chestie cu pozele si apoi trec la alt subiect. Ajunsesem la un restaurant dintr-un mall din Beijing. Era un restaurant imens, cu un sistem all inclusive foarte interesant (cu multe bunataturi, fructe de mare, sushi, inghetata cu ceva GUST si tot felul de mancaruri in care am tanjit la alte restaurante). Iar acest restaurant avea cateva saloane separeu in care ar fi intrat cam 20 de oameni la masa. Dupa ce preluăm salonul si ne asezam la masa, observam ca Roxalia lipseste. Ma duc sa o caut prin restaurant si o observ tocmai la usa stand la selfie-uri cu niste hostesse dragute. Iar Roxalia.. ghiciti ce!?! Statea frumos la poze. :)) Pentru ca am uitat sa va zic, dar Roxalia a stat imbufnata la toate pozele cu chinezii, de asta ziceam mai sus ca a fost hartuita. Nu i-a placut deloc. Cel putin, de fiecare data, cand trebuia sa faca o poza cu ei, impungea cu privirea… dupa care o rugam sa stea frumos, sa aiba si ei o amintire conservabila (nu exista expresia asta, am inventat-o eu acum), si astfel baga un zambet fortat (asa am putut sa fac si eu colajul de mai sus). O invit pe Roxalia la noi in salon, sa stie unde vom sta pentru urmatoarele 3 ore. Sta 2 minute si imi spune cu accentul celei mai mari dive de pe pamant: “Voi pleca acum, si daca intarzii, sa stii ca sunt afara si fac poze cu lumea.” Aia-i, mă! S-a ajuns. :))
Daca vrei sa gusti mancaruri extra condimentate, deserturi fara gust si carnuri care nu exista la noi in restaurante, du-te in China!
Noi nu ne-am dus in China de capul nostru. Pentru ca facem afaceri cu niste chinezi dragi noua, o data pe an ii invitam la noi, o data ne invita ei in China. Si astfel au avut grija ei de noi peste tot. Ne-au facut programul, au ales restaurantele, ne-au dus la Marele Zid Chinezesc de 2 ori, la Zoo, la Templul Soarelui, la shopping… ne-au trimis in Shanghai la Disneyland cu trenul de mare viteza… si toate astea alaturi de ei si de un translator care stia romana. Caci altfel, Dumnezeule, 98% dintre chinezi, in general, nu stiu deloc engleza. Adica in hotel de 5 stele nu stiau ce inseamna “toilette”, ce spuneti de asta? Si am avut mare noroc de studenta translator (ea a invatat romana la Universitatea din Beijing de la un profesor din Iasi) care ne-a tradus cam tot din jurul nostru.
Si de cate ori ieseam la restaurant, gazda noastra comanda multe feluri de mancare din meniu, ca sa incercam putin din toate. Se puneau pe o masa rotunda in mijlocul mesei mari, si apoi roteai masa din mijloc spre tine, sa te servesti cu ce doresti. Cam asa aratau mesele pline de mancare:
Tineti minte cand va spuneam intr-o alta postare ca eu sunt fan mancare, dar fan mancare din Romania. In toate tarile in care am mai fost, eu mananc cu semi-scarba, si doar deserturile ma salveaza sa nu mor de foame, pe care le devorez la maxim. Ei bine, aici nu aveam ce sa devorez. Am impresia ca ei nu folosesc deloc zahar, caci toate deserturile lor nu au gust. Nu sunt nici dulci, nici sarate… ci asa, searbăde. Sa nu va imaginati ca mancarurile pe care le mancam noi la restaurantele cu specific chinezesc din Romania au vreo legatura cu mancarea din China. Nu, nu au.
Si cu toate astea, m-am intors cu 2 kg in plus. Si asta pentru ca ciuguleam cate un pic din nșpe zeci de feluri de mancare. Nu-i bine!
Daca vrei sa faci o pauza de la mediul online, de la Instagram, Facebook, Google, YouTube, Whatsapp, si alte produse made in America, du-te in China!
Toate sunt interzise, si nu se pot accesa. Daca voiam sa caut ceva pe Google, foloseam bing.com. Mi-am instalat si wechat sa tin legatura cu cateva persoane din Romania. Asa ca zile bune nu am stiut ce faceti voi pe conturile de socializare, dragii mei. :))
Daca ai un copil mic, vrei sa il pregatesti intens pentru viata si vrei sa ii testezi rezistenta, dar fara sa-l duci in jungla, du-l in China. ;))
Cam asa au aratat primele 2 zile: plecat noaptea din Bacau cu masina, mers 4 ore pana in Bucuresti. Stat 2 ore in aeroport cu tot cu check-in online, mers 3 ore si un pic pana in Paris. Escala acolo 5 ore (timp in care o ora am petrecut-o asteptand politistii anti-terorism sa controleze un ghiozdan din pluș al Roxaliei pe care il uitase in trenul dintre terminale). Zbor din Paris pana in Beijing apx 10 ore. Mers o ora si ceva de la aeroport pana la hotelul nostru din Miyun.
Dupa care, cateva zile ne-am trezit pe la 9. In schimb in ultimele 6 zile ale noastre incepe nebunia:
Dimineata mers la Zidul Chinezesc pe ploaie torentiala si vant puternic. Eram numai noi si 3-4 chinezi “pierduti”, dar care macar aveau pelerine si pungi peste incaltaminte (pana si gazdele noastre ramasesera acasa). Roxaliei ii storceam sosetele de apa o data la cateva sute de metri. Ajungem seara acasa obositi. A doua zi, trezit la 6 dimineata, mers la o nunta traditionala care incepea la 8 a.m, stat la nunta pana la ora 2 p.m., mers seara la banchetul nuntii. Trezit la 5 jumătate, luat taxi din Miyun până în Beijing o oră și un pic, luat tren de mare viteză și mers 5 ore cei 1500 km până în Shanghai, luat taxi din gară până la hotel timp de o oră, ieșit restul zilei și vizitat Shanghaiul. Somn abia noaptea. A patra zi, stat numa' la Disneyland. A cincea zi, trezit la 6 dimineața, mers în aeroport, stat 2 ore, zburat cu avionul înapoi în Beijing încă 2 ore, iar o oră jumătate până în Miyun cu taxiul. A sasea zi, trezit la 6 dimineața, stat 2 ore în aeroport, zburat 11 ore cu avionul până în Paris, așteptat escală 2 ore, urcat în avion, zburat 3 ore până în București. Luat bagaje, luat mașina din parcare, mers 4 ore până la Bacău... în sfârșit adoarme Roxalia într-un mijloc de transport.
Daca vrei sa vezi blocuri zgarie nori, autostrazi cu 6 benzi, temple, altfel de arhitecturi, o cultura noua, traditii diferite, etc... du-te in China.
Beijing se poate lauda cu cea mai mare piata centrala din lume, Piata Tian`anmen, cu Orasul Interzis (sau Templul Soarelui) - cel mai mare palat imperial pastrat perfect, un complex arhitectonic unic in lume - o portiune foarte bine pastrata a Marelui Zid Chinezesc, precum si cu Templul Paradisului, unul dintre cele mai mari si mai frumoase din lume. Beijing este capitala Republicii Populare Chineze si are peste 17 milioane de locuitori, fiind totodata unul dintre cele mai poluate metropole.
Paradisul de pe Pamant mi s-a parut Water Town, oraselul construit la bazele Zidului Chinezesc.
Nunta traditionala in China: Nuntile incep la ei dimineata. Dupa ce fac anumite traditii una dupa alta, se sta la masa, dupa care toata lumea pleaca acasa (pe la ora 14). Singurul lucru asemanator cu o traditie romaneasca este aruncatul buchetului (in schimb la ei, se aseaza in spatele miresei si domnisoarele, si cavalerii... care erau imbracati in trening, fata de domnisoare care aveau rochii la fel). Nu se danseaza la ei. Singurii care au dansat au fost copiii. Erau 4 copii, cu tot cu Rxl, si topaiau pe o scena. Roxalia, dandu-se smechera, mai facea un spagat, ba roata cu o mana, si evident, toti cei 200 de chinezi se uitau la ea. Am si un filmulet cand ea face niste giumbușlucuri, si se vede cum chinezii se uita la ea si o aplauda. Cred ca avea inima mare de bucurie. :))
Banii (darul de nunta) se inmaneaza la intrare unor persoane care ii numara si ii centralizeaza (au un fel de birou cu masina de numarat banii si laptop). Seara are loc banchetul nuntii, iar mancarea este servita in stil bufet suedez.
Ca sa ajungem in Shanghai din Beijing am luat trenul de mare viteza, si am facut 1500 de km in 5 ore. Trenul nu era un Maglev (levitatie magnetica), ci unul care circula cu 300-312 km/ora. Pe tot acest drum am putut observa zonele urbane, dar si cele rezidentiale. La periferii erau sute de blocuri inalte de 20-30 etaje nelocuite (un exemplu in poza de mai jos), care probabil erau facute pentru oamenii de la tara, altfel nu imi explic ce cautau acolo. In zonele urbane se observa saracia, au case patratoase, mici si gri, tin gunoiul pe langa casa, curtile arata uratel.
Ajunsi in Shanghai am putut observa zeci de cladiri zgarie-nori, mult mai frumoase decat in Beijing. Gazdele noastre ne-au luat cazare in hotelul Shanghai Bund South China Harbour View, unde de la etajul 24 am putut vedea toti zgarie norii din preajma, iar din sala unde se servea micul dejun puteam vedea celebrul bulevard “The bund” (foarte multi ies seara la plimbare pe Bund de-a lungul fluviului Huangpu).
Shanghai mi-a ramas in suflet, chiar daca nu sunt atat de multe locuri de vizitat pline de istorie ca in Beijing. Nu degeaba se numeste “Regina Orientului” sau “Parisul Estului”. E plin de lumini si de zgarie nori, fiind catalogat ca cel mai mare santier urban de constructii din lume (aproape 650 zgarie nori, cu inca vreo 350 in constructie). Cand te plimbi seara pe strazi, poti vedea cerul luminat datorita miilor de lumini de la cladirile inalte.
[caption id="attachment_6087" align="alignnone" width="800"]
The Bund.[/caption]
Sa mai zic ca sunt 24 de milioane de locuitori doar in Shanghai si au vreo 1500 de linii de metrou? Hai ca nu mai intru in detalii de astea extreme…
Un cadou din partea chinezilor pentru Roxalia, a fost o zi intreaga la Disneyland… si evident, am beneficiat si noi de el. :)) Initial, Alin nu voia deloc sa vina cu noi la Disneyland, credea ca o sa se plictiseasca, dar nu a avut incotro, iar la sfarsitul zilei mi-a spus “trebuie sa fii super carcotas sa spui ca nu iti place la Disneyland, dupa ce vezi toate astea.”
Deschis in iunie 2016, cu o suprafata de 7 km patrati, Disneyland Shanghai are cel mai mare castel Disney din lume. Am ramas atat de fascinata de tot parcul, incat m-as intoarce oricand in Shanghai doar sa mai merg inca o data acolo.
Daca ajungeti la Disneyland-ul din Shanghai, va recomand 100% urmatoarele:
- Pirates of the Caribbean Battle for the Sunken Treasure. Te plimbi cu o barca de tip sanie printr-o pestera, in care sunt zeci de proiectii 7D, si ai impresia ca actiunea se petrece in filmul Piratii din Caraibe, iar tu te afli in mijlocul actiunii, printe explozibile si razboiul dintre doua corabii.
2. Soaring Over the Horizon. Ca sa intelegeti cat de faina e chestia asta, ganditi-va ca oamenii stau la coada chiar si 3 ore pentru cele 4 minute cat dureaza toata experienta. Noi am fost norocosi, era inourat si nu era full Disneyland-ul, astfel am stat doar 30 de minute la coada. Si mi-a placut atat de mult incat am mai stat inca o data la coada, 40 de minute. Despre ce e vorba: te urci intr-o chestie de genul asta (poza am luat-o de pe net):
...si apoi faci o calatorie senzationala in toata lumea si te bucuri de o vedere spectaculoasa, oferindu-ti-se câteva dintre cele mai incredibile priveliști ale Terrei. Iti da impresia ca esti intr-o parapanta si astfel te bucuri de entuziasmul zborului si al libertatii, proiectia ajutandu-te sa iti imaginezi cum e sa plutesti peste reperele iconice ale pământului, orașe și atracții naturale: Piramidele, Savana, Sydney, Castelul Neuschwanstein, Oceanul Inghetat (plini de ursi polari), o insula exotica, cascade, varfuri de munti, Cappadocia, Turnul Eiffel, Taj Mahal, Zidul Chinezesc, artificii peste zgarie-norii din Shanghai si multe alte atractii din intreaga lume. Puterea vantului si mirosul se schimba de la atractie la atractie. De exemplu cand am ajuns in savană, a inceput sa miroase a fan. Cel mai fain este ca totul pare atat de real, se vede cat de departe a ajuns tehnologia pe partea de proiectii. A doua oara am filmat cu telefonul, dar nu se vede ca in realitate. Daca sunteti curiosi puteti vedea un filmulet de pe youtube pus de altcineva, dar la fel, nu se vede cum vezi si simti in realitate: click aici.
(nu e un link catre un virus, poti apasa cu incredere)
3. TRON Lightcycle Power Run este cel mai rapid Disney coaster, ajungând la 95 km/oră. A fost lansat la deschiderea parcului Disney din Shanghai, anul trecut. Pentru că e super nebunie cu el, se va mai face unul pentru aniversarea de 50 ani a lumii Disney, in 2021.
Este deosebit prin faptul ca te asezi pe o motocicleta futuristica, dupa care mergi prin niste tuburi imense de lumini, dar si pe afara, pe linii de coaster. Mergeam cu atat de mare viteza, incat ma uitam la Roxalia incontinuu, sa vad daca e in regula. :)) Mititica de ea, se tinea de coarnele motocicletei de parca de alea depindea de viata. De cazut nu avea cum, caci aveam un spatar lipit de spate (ulterior blocandu-se) care te forta sa stai calare pe motocicleta. Cand ne-am dat jos, Roxalia mi-a povestit ca ii bate inima si ca simte chestii ciudate in suflet: a aflat cu ce se mananca adrenalina de la parcurile de distractii. I-a placut senzatia atat de mult incat a vrut sa ne mai dam inca o data. Si ne-am dat! Apoi Roaring Rapids, Snow White and the Seven Dwarfs Ride au fost floare la ureche pentru ea, din punct de vedere al adrenalinei.
Daca vrei sa gusti dintr-un sistem ciudat al soferilor, du-te in China.
Pietonii nu au prioritate asa cum au in Romania. Daca in Ro poti ramane cu permisul suspendat daca nu i-ai acordat prioritate pietonului care abia pune piciorul pe strada, in China trebuie sa fugi pe trecerea de pietoni daca vrei sa scapi cu viata. Te claxoneaza si te injura chiar si daca treci pe verde. Trebuie sa fii cu ochii-n patru.
Pentru ca e enorm de aglomerat pe strazi si sunt milioane de masini, fiind depasiti de situatie ei nu mai inmatriculeaza masinile. An de an se organizeaza o loterie si castigatorul va primi contra cost o placuta de inmatriculare. Ei scot vreo 8000 de placute, pe care incearca sa le obtina aproape 20.000 de chinezi. Iar placuta costa mai mult decat o masina bunicica. Ce zici de asta? Suntem norocosi?
Va urma... sau poate nu. :))
#roxaleeinchina