18 iunie 2022
Carol împlinește astăzi 3 luni. ❤️ Trei luni pline numai de zâmbete și emoții frumoase pe care ni le-a dăruit.

Era o vorbă din popor, o aberație, of course… “dacă ai un copil bun, al doilea e rău” sau invers. Bullshit x 2. În primul rând e bine să evităm expresiile “este un copil rău/bun/obraznic/cuminte.” Etichetele nu își au rostul. Faptul că un copil are mai puține nevoi și e liniștit, zâmbăreț, nu înseamnă că e “un copil mai bun” față de acei copii care vor mai mult confort, au dureri mai mari și plâng mai mult. Asta nu îi face pe cei din urmă “copii răi/obraznici”. Toți sunt minunați și pe toți e bine să-i iubim la fel.

Bineînțeles, că atunci când ne plânge copilul nu ne simțim bine, ne agită și ne dorim să nu sufere. Dar dacă suntem echilibrați mental și maturi emoțional, cu blândețe și iubire, calmăm copilul, fără să dăm vina pe el și în niciun caz etichetându-l “copil rău/obraznic”.

Lumea mă mai întreabă cum e Carol, dacă e “cuminte”. :))) Și le spun cum este el, că e suuuper zâmbăreț (râde la toată lumea din start), plânge incredibil de rar (când are nevoie de confort, oarecum scârție într-un fel să mă facă atentă), când e de dormit, doarme foarte bine, când e de mâncat, mănâncă foarte bine, iar când e de jucat, e foarte activ. Dar îl clasez a fi un copil bun? E minunat/unic/special/pur și atât. Ca toți copiii. Sunt recunoscătoare că nu plânge pentru că nu vreau ca el să sufere.

Când povestesc persoanelor cum e Carol, îmi spun unele “păi dacă voi sunteți calmi și e armonie în casă, nici nu are cum să fie altfel.” Poate fi adevărat, mai ales dacă o luăm psihosomatic, și plecând și de la concluzia psihologilor “copilul este simptomul mamei - durerea lui provine din emoția mamei”.

La fel a fost și Roxalia când era bebeluș, o veselie toată, plângea din an în Paști. Așa că, vorba aia din popor cade. Nu se aplică. Iaca am doi copii “buni”… așa cum zic babele.
Q.E.D.