Aseară am stârnit-o pe Roxalia cu faptul că s-a făcut un nou loc de joacă lângă cartierul unde stăm. Atât mi-a trebuit! Chiar dacă era târziu, ea voia neapărat să ieșim din casă. I-am explicat că nu e o ora propice, și că trebuie să trecem prin Parcul Gherăiești pentru a ajunge acolo, unde e posibil să dăm și peste câini maidanezi, și nu se știe dacă nimerim unii blânzi.

Pentru a-i distrage atenția de la ieșirea noastra, am început să joc rolul unui câine, să văd cum ar reacționa ea dacă s-ar întâlni cu unul.

Și începem:

- Ce cauți singură pe aici, fetițo?

- Pleacă! Marş! Marş!

- Nu mi-e frică de tine, copil mic!  (spun eu)

- Nici mie nu mi-e frică de tine, cățelule!

- Cum să nu îți fie? Chiar acum aș putea să te mușc!

(ușor speriată)  - Te rog, fii bun, eu sunt bună și dacă sunt bună cu tine, trebuie să fii și tu bun cu mine!

Ce să mai zic, i-am simțit emoția din glas și cât de umană poate fi, de m-am emoționat și eu și am luat-o în brațe. Of, îngeraș mic, dulce și bun...

Roxalia - 3cu8