08.09.2023
La lansarea de sâmbăta trecută, din una în alta am simțit că e în regulă să promit public că de ziua mea, pe 13 noiembrie 2023, voi lansa o carte mică pentru copii (de dezvoltare personală).
Am promis și pe baza faptului că povestea o am deja în minte (în prima zi de Paște mi-a trecut razant prin minte în timp ce îl alăptam pe Carol), a mai rămas doar să o aștern pe hârtie. Plus, cu tot ce înseamnă firmă și acte, sunt deja în regulă, deci procesul ar dura mai puțin.
De pe 2 septembrie până pe 6 nu am scris nimic. În schimb ieri, 7 septembrie, s-a activat o ancoră din mine, aceeași ancoră de pe 7.09.2020, când după ședința de astrologie m-am apucat să scriu Frișca, și nu am mai închis laptopul decât în a patruzecea zi, după ce am terminat toată cartea.
Aseară, după băița lui Carol, m-am dus cu el în pat să îl adorm. Stăteam cu gândul că suntem în 7 septembrie și că îmi doresc să încep să scriu din poveste. Am închis ochii și încercam să îmi amintesc povestea care mi-a trecut prin gând în ziua de Paște. Începeau să curgă ideile.
Adormise Carol, așa că am luat repede telefonul în mână și am început să scriu în notițe.
Peste vreo jumătate de oră ies din dormitor și merg la Alin în living:
- Gata, a adormit Caiu?
- Da… […] și am scris și 80% din cartea pentru copii pe care o voi lansa pe 13.11.
Vă dați seama? 80% este gata, rămâne să scriu introducerea (am început direct cu intriga), să aleg titlul, să bat palma cu un ilustrator, să hotărăsc textura paginii și dimensiunea ei etc.
Pentru restul, am deja experiență. Nu îmi mai este teamă de necunoscut. Fix cum spuneam și în postarea de ieri, cea despre curaj. ❤️