11.07.2022

Azi am avut licența și nu îți imaginezi ce emoții am avut de ieri seară de la plecarea invitaților până azi după-amiază, la aflarea notei. 

La ce am simțit, clar o perioadă nu-mi mai arde de niciun studiu. :)) Din 2018 încoace mi-au ieșit pe ochi toate cursurile și examenele de la master, facultate și tot felul de alte module. 

Dar la apogeu a fost emoția de acum. Doamne, zici că dădeam BAC-ul. :)) Și asta pentru că îmi doream nota 10. Alin mă certa și îmi amintea că nu nota de la licență mă va ajuta în viață. 

Știu că are dreptate și oarecum prin dorința asta enormă de a avea 10 treceam peste ce îi spuneam noi doi Roxaliei mereu: că sunt lucruri mai importante pe care o persoană ar fi bine să și le însușească decât notele de 10 pe linie (dar probabil îi spuneam asta ca să nu ajungă la burnout văzând-o atât de dornică de a avea numai 10 și să știe că nu o vom certa dacă vreodată va lua și alte note - și nu pentru că nu ne-am simți bine să avem un copil ambițios cu bursă de merit - aș fi ipocrită să nu recunosc asta). 

Revenind, fiind vorba de Facultatea de Psihologie, feblețea mea, nu aș fi vrut să iau mai puțin decât la prima facultate și decât la celelalte 2 mastere, unde am avut la prezentarea lucrării/tezelor note de 10.

Cei dragi îmi spuneau să nu îmi fac griji că eu nu am cum să nu iau 10 la câte știu, la ce charismă am, bla bla bla. Așa credeam și eu și eram sigură pe mine până când am aflat zilele astea povești de cum a fost anul trecut la licență. Știți voi, frici băgate de ceilalți de genul “proful X îți pune foarte multe întrebări capcană, proful Y este exigent și pune note mici, s-au luat și note de 6 etc”. 

Eu care credeam că cea mai mică notă ar putea fi 8, când am auzit că se poate lua și 6, m-am super panicat. Așa că am început să cer semne de la Univers dacă voi lua nota 10, măcar să știu din timp una și bună. :))) Băi… știi ce era la gura mea? Am invocat toți arhanghelii, m-am dat cu toate uleiurile emoționale să mă echilibrez, m-am băgat în theta, făcuși vizualizări la greu, practic îmi imaginam cum sunt inundată de nota 10, ș.a. :))) La un moment dat mă întreb dacă nu cumva pun prea multă pasiune, dar îmi amintesc că de câte ori am făcut asta, mi s-a îndeplinit.

Când să mă bag în pat, îmi vibrează ceasul: Goal - 10.000 de pași. Simt că acel 10 de pe ceas este primul semn. Îmi pun apoi un subliminal la căști (“subliminal for manifesting high grades effortless”), și când mai aveam vreo 2-3 minute din el, aud cum pornesc automat sprinklerele pe gazonul din spate. Mereu ele pornesc la 00:01. Pfoooai, îmi zic că asta e nota 10, scrisă backward. Deci simt că e un alt semn. 

Dimineață primesc o poză cu tabelul de pe ușa amfiteatrului și văd numele meu la nr. 18, ziua în care l-am născut pe Carol, și în comisia nr. 3, ziua în care am născut-o pe Roxalia… iar eu am pus în timp o ancoră pe ambele numere, să îmi poarte noroc.

Iar la câteva minute după ce pornesc spre Iași, cu Alin la volan, și bebe în dreapta mea, primesc un mesaj de tip poză de la mama lui Alin: “Astăzi e încă o zi în care Dumnezeu îți spune că te iubește!”

Și am simțit cu adevărat că așa este și că îmi va face pe plac pentru a mia oară în viața asta.

Și mi-a făcut! 🙏🏼