Deși oamenii au o capacitate naturală de a distinge între ce este corect și ce este greșit, această capacitate este de multe ori erodată de presiuni exterioare sau de propriile dorințe și temeri.

De câte ori nu am făcut noi bine altora, și aceste persoane au dat un pas înapoi, fiind circumspecte? Asta s-a întâmplat din cauza traumelor și a temerilor lor proprii.

Confuzia dintre bine și rău poate apărea și din lipsa de educație morală adecvată sau din absența empatiei. Dacă oamenii nu sunt învățați să distingă corect între aceste concepte și nu sunt încurajați să dezvolte empatie față de ceilalți, pot ajunge să ia decizii care provoacă suferință altora fără a înțelege gravitatea acțiunilor lor.

O altă sursă a confuziei este tensiunea dintre rațiune și emoție. Deși mulți oameni au capacitatea de a gândi logic și rațional, ei pot fi dominați de emoții puternice, cum ar fi furia, teama sau iubirea, care le influențează judecățile morale.

Oamenii sunt adesea înclinați să își justifice acțiunile și să confunde binele cu răul în funcție de propriile interese. Și se întâmplă asta pentru că egoismul sau teama de pierdere pot duce la o percepție distorsionată a moralității. De exemplu, cineva poate crede că acțiunile lui dăunătoare sunt justificate pentru că obține un beneficiu personal sau protejează un interes propriu. Astfel, binele devine relativ nu doar din perspectivă culturală, ci și din perspectiva acelui om, care poate să confunde adesea ceea ce este bine pentru el cu ceea ce este bine pentru alții sau pentru societate